textier.ro

Vineri 1 iunie, 19:00 Concert Sarmalele Reci @ Bookfest – Scena Agora, Pavilion C5.

Pe tot parcursul Salonului de carte, albumul Haos.ro e disponibil la standul C43 Jurnalul Național + Gazeta Sporturilor (Pavilion C4), la preț de tîrg!

Cumperi, asculți, mesteci Sarmalele Reci.

Deoarece colegii sarmaliști au de repetat pentru concertul de vineri, mi-a revenit mie sarcina de a răspunde la acest interviu pentru Maximum Rock. Mulțumesc prietenilor de la Maximum, cu deosebire Alexandrei Furnea, pt. întrbările care m-au inspirat și mi-au dat apă la moară… Dacă însă tot am dat răspunsuri cu diacritice, am zis să le postez aici, pentru fanii Hyphenation

Maximum Rock: Vineri, 18 mai 2012, va lansati noul album, “Haos.ro”, in Hard Rock Cafe. De ce .ro, si nu, simplu, “Haos”?

Florin Dumitrescu: Toate sensurile acestei ziceri se găsesc în cântecul Haos.ro, al cărui refren chiar ăsta e: Haos.ro… Haos.ro…  În principiu, e același motiv pentru care Sex Pistols au zis Anarchy in the

Miercuri 22 iunie la 17:30, în curte la Green Hours, Editura Art lansează Primul job, cel mai proletar volum din seria “Prima dată”. Vino să îi cunoşti pe cei care şi-au povestit primul job în carte. Şi, dacă ai şi tu o experienţă laborioasă demnă de povestit, atunci va fi momentul!

Primele dăţi de pînă acum au fost dedicate unor experienţe atractive, cu prestigiu – ca să zic aşa – pozitiv. Primul fum, prima beţie, primii blugi… – iată prilejuri de evocări mai degrabă hedonice. Prima dezamăgire în dragoste… Cine nu-i păstrează un aftertaste dulceag, dincolo de nuanţele amărui, – ăla nu e om. Iar Prima călătorie în străinătate – acest adevărat hagealîc de făgăduinţe, cine nu-l apreciază – ăla nu-i român! (Ca să nu mai spun că editura are în perspectivă şi Primul porno…)

M-am bucurat cînd, după această serie pleziristă mi-a fost încredinţată întocmirea unui volum Primul job. Să etalezi pe tejgheaua librăriilor dragostea

Joi 24 martie în Club Jukebox, Sarmalele Reci fac parastas. E ocazia cu care vor lansa live cîntecul “L-au ucis pe Bulă”. Dacă vrei să te bucuri de toată distracţia unui priveghi de pomină, românesc, vino să iei parte la… petrecanie! Biletele sînt disponible prin Eventim.

Dacă vrei să vii pe gratis (că tot e pomană!…), e de ajuns să participi la concursul de pe Facebook pentru băncoşi! Pomeneşte-l pe Bulă într-un banc şi cîştigă un loc în faţă, lîngă oala cu Sarmale.

Recenta moarte a lui Adrian Păunescu i-a emoţionat deopotrivă pe admiratori şi pe cei care “nu l-au prea iubit”: un om energic, plin de entuziasm, cădea răpus de o adevărată cîrdăşie a bolilor, cauzată de cea mai gravă dintre ele, – diabetul. Este afecţiunea care, la zece secunde, ucide un om de pe Terra… şi îmbolnăveşte alţi doi!

Printr-o coincidenţă (tristă la prima vedere, dar îndreptată spre viitor cu speranţă), Ateneul Român, care a adăpostit catafalcul lui AP, la doar o săptămînă găzduieşte o manifestare internaţională majoră, menită “să aducă diabetul în lumină”, de Ziua Mondială a Diabetului. Bucureşteni sau vizitatori ai Capitalei, sîntem aşteptaţi să participăm la acest “Manifest pentru sănătatea Pămîntului” (citînd astfel din ilustrul dispărut). Vor fi acolo Toni Grecu, doctorul Oprescu şi mulţi alţii, suferinzi de diabet sau preocupaţi de sănătatea semenilor lor.

Duminică 14 noiembrie, la ora 18:00, Ateneul Român va fi iluminat concomitent cu Eiffel-ul, Torre di Pisa, Opera din Sydney şi alte edificii emblematice ale lumii, pentru a marca solidariatea în lupta cu “duşmanul dulce”.

Prima mea călătorie în străinătate e noul volum colectiv din seria “Prima dată” a Editurii Art, reunind textele unor oameni de litere din mai multe generaţii. Cartea cu 30 de coautori se lansează marţi, 2 nov. ora 18:00, la MŢR.

Coordonată de Bogdan Iancu, culegerea de mărturii ale depeizării are o clară miză antropologică şi promite lecturi delectabile, diferite de obişnuitele senzaţii procurate de literatura impresiilor de călătorie. În Inventarul care ţine loc de prefaţă, Bogdan Iancu rezumă:

“Prima călătorie în străinătate are loc în anii ’30, ultima în septembrie 2010.

Obiectivele călătoriilor: turism de

Recent apărutul volum Narcotice în cultura română al lui Andrei Oişteanu (Polirom) se profilează deja ca unul dintre evenimentele editoriale majore ale anului, cu mari şanse de a deveni scandalul cultural al lui 2010. La primele impresii de răsfoire, aş spune că e o carte (dimpotrivă…) super-lucidă, care pune ordine şi impune standarde. Sînt motive să credem că, după apariţia ei, nu se va mai scrie la fel de lesne şi de superficial despre droguri şi experienţe extrasenzoriale ca pînă acum în literatura română.

Partea cea mai… stupefiantă pentru mine a fost să mă găsesc şi eu menţionat între coperţile ei, şi anume la pag. 391 (între R. Bucurenci şi Al. Vakulovski)!

Motivul e această prelucrare după Cocaine a Sarmalelor Reci, numită Aurolac şi lansată pe albumul omonim din 1996 (cu drepturi de folosire acordate de către J.J. Cale, autorul temei), în ale cărei versuri am plecat de la motivul lacului-vopsea Aurolac (R), drogul surogat folosit de săraci, predominant minori, în anii ‘80-’90; pentru ca să ating apoi reflecţii sociale concentric mai largi.

Extinderea titlului la întregul album se voia o sugestie de crez artistic şi un smerit omagiu către autorii Alcoolurilor şi Paradisurilor artificiale. Printre cîntecele albumului e şi o pastişă a Invitaţiei la voiaj… CONCURS: dau un pahar de alcool moderat, de vară, cui “ghiceşte” primul/a titlul piesei care face un clin d’œil înspre Baudelaire (evident, nu se pune maestrul Oişteanu, care merită un Bloody Mary din oficiu).

Asculta mai multe audio Muzica

Noul volum ÎNcîntece de Florin Dumitrescu se lansează la Bookfest sîmbătă 12 iunie, la ora 19:00, la standul Editurii Vinea (Complex Romexpo, pavilion 17).
Prezintă Nicolae Tzone şi Mugur Grosu.

Florin Dumitrescu, ÎNcîntece (Ed. Vinea, 2010);
Copertă şi redactor de carte: Mugur Grosu;
Prefaţă: Simona Sora
Addenda: un florilegiu din volumele Ana are mere (Cartea Românească, 1997), Megaviziuni (Marfă, 1996) + un text de cîntec pentru Sarmalele Reci

LATER EDIT: Duminică 13 iunie e ultima zi în care mai poţi cumpăra ÎNcîntece la preţ de tîrg, la standul Vinea (pavilion 17, Romexpo)

Lansat în weekend de către Vasile Ernu, Manifestul cărţii a adunat deja o mulţime de aderenţi online.

Această analiză + revendicare + instigare la acţiune + strategie pleacă de la criza cărţii şi atinge practic toate plăgile culturii şi ale societăţii noastre. De la salariile profesorilor pînă la teme aparent minore, precum (de pildă) criza textelor de cîntece, totul e nevralgic relaţionat cu lista de probleme generale expusă de Ernu. Întrebările, provocările, nodul problemelor şi ruta de căutare a soluţiilor sînt comune şi au sorginte etică şi vector militant. În acest context lărgit, termenul “carte” capătă sensul metonimic din proverbe. Manifestul cărţii e în egală măsură un manifest al dobîndirii “părţii”, al accesului la educaţie şi şanse egale în societate.

Cu toate că şi-a conceput Manifestul din punctul de vedere al editorilor sau librarilor, ex-URSS-istul pleacă de la premisa responsabilităţii sociale, ale cărei stîngism şi caracter angajat îi poate tulbura pe mulţi dintre intelectualii noştri de azi. Abilitatea lui Ernu e aceea de a reuşi să-i armeze pe “intelighenţii patriei” prin chiar resortul lor bovaric, ivoric şi nombrilist (ca să formulez pe măsură)…

E posibil civism fără burse, sinecuri ori barem aplauze? E posibilă o deşteptare a conştiinţei sociale la huzuritorii minţii?! În definitiv, aceasta e miza majoră, nedeclarată, a Manifestului. Pentru amatorii de metafore: dacă în ‘89 a explodat mămăliga, ne putem aştepta să explodeze vreodată şi profiterolul?!

Mulţi dintre noi, cînd au de studiat o carte serioasă, obişnuiesc să-i umple paginile de sublinieri, adnotări pe margine şi felurite alte însemne. Şi mai mulţi sînt aceia cărora, cînd citesc o carte de plăcere, le vine s-o mîzgălească din pix, cu arabescuri şi felurite înflorituri. Ei da, dar şi mai mulţi dintre noi am fost educaţi să respectăm Cartea Tipărită, să vedem în ea un obiect de cult şi, ca atare, să ne înfrînăm pe cît posibil pornirile de a jughini pagina de carte.

Ţin minte şi acum dojana pe care ne-a aplicat-o profesorul de română dintr-a cincea, atunci cînd ne-a prins în pauză că ne băteam cu manualele: voi ştiţi, copii, cîţi oameni au muncit ca să apară cartea aceasta? Şi i-a luat pe toţi la rînd: de la autori, redactori şi corectori, trecînd prin tăietorii de lemne şi prelucrătorii de celuloză, pînă la zeţarii şi legătorii din tipografii… Nu puţini dintre noi or fi primit această lecţie în şcoală sau familie; şi de atunci au rămas cu un respect adînc (în)tipărit pentru tot ce e Carte, Pagină, Literă…

Ei bine, Editura Vellant ne îndeamnă azi să