textier.ro

De data asta Bulgaria vacanţieră s-a rezumat la cei 3 S ai lui Gainsbourg (la care s-ar adăuga şi simpatia celor doi copii ai familiei).

Constrînşi să ne deplasăm cu un Matiz fără aer condiţionat (maşina familiei fiind în service din vina mea), niama călătorii culturale, niama chef să căutăm bragă, smochine verzi ori alte delicii “dobrudjene”.

Ne-am aprovizionat totuşi cu năut prăjit (dispărut din fundătura provincială de Bucureşti, chiar şi din locuri unde nu lipsea, precum Gima) şi ne-am făcut plinul cu gloriosul iaurt local.

articol apărut în Playboy la rubrica Advertising Guru

Consumatorul român a mai învăţat o lecţie. Dacă vrei să îţi schimbi televizorul, aşteaptă un campionat mondial sau european. Măcar o olimpiada, ceva!… Atunci e momentul promoţiilor de neratat! E momentul în care se prabuşesc realmente preţurile! E momentul în care plasmele, sistemele video sau megaecranele aflate în ofertă – nici nu mai apucă să zăbovească-n depozit! Oamenii de marketing şi de strategie au o justificare, care de multe ori e copiată apoi ca atare în textul reclamelor: cică toata lumea e înnebunită să vadă meciurile mai bine, să traiască emoţiile competiţiei mai pe viu, mai aproape de senzaţia tribunei – avantaje pe care le asigură tot mai noile generaţii de televizoare, cu mereu mai noile lor tehnologii…

Comunicat de la Zolist:

Marţi 15, după 18:00, Sarmalele Reci cîntă live la ProTV la emisiunea lui Măruţă, Happy Hour.
Ultima dată cînd au fost Sarmalele la Măruţă, acesta era la Tonomatul DP2 şi s-a purtat foarte arogant şi superior cu Zoli & Co. De cînd a venit HH, parcă s-a mai “scuturat”. Mai ales că – din cîte am aflat din tabloide – are acum lîngă el pe cineva care chiar ştie muzică…
Vineri 18, de la 18:00, Sarmalele Reci live în show-ul “Ne vedem la TVR”, o emisiune cu prieteni invitaţi tot din domeniul muzicii. De-a lungul anilor, Zoli a fost invitat la Loredana, Bere Gratis şi Taxi. Cine o să vină acum la Sarmale?

Comunicat abia primit de la Zoltán András, vocea caldă a Sarmalelor Reci:

… la Meseria de a trai cu Ella, sîmbătă 22 martie, între 13:00 şi 15:00.

(c) Teodora Miclăuş
Miercuri, în Club A, a fost… încînt(ec)ător!… cel puţin pentru mine, cel care a citit. Mulţumiri tuturor auditorilor, de la fani sarmalişti la oameni de litere consacraţi care mă onorează cu prietenia lor. Sînt copleşit şi, dacă nu mi-aş şti bine locul, aş avea toate şansele să mi-o iau în cap. (O să-mi canalizez vibraţiile în mod creativ – aşa o receptare excelentă mă motivează şi mă obligă.)
Special thanks lui Răzvan Ţupa (foto, stînga) care a făcut ce-a făcut şi m-a scos un adevărat corifeu.
Post post festum: obrigado lui Iulian Tănase, care mi-a filmat şi editat “bisul”: două poezii din tandra juneţe a autorului… Clipul va fi în curînd disponibil pe Florilegiu, tezaurul meu poetic online. Pînă atunci, vedeţi-l aici, alături de încă două poze super-realiste.

Related links:
La Nouvelle Sappho (Lorena Lupu), Şpriţ de vară
Poemix (Iulian Tănase), Povestitorii primăverii
Liliuţa (Diana Iepure), O seară cu Florin Dumitrescu

Am participat, la solicitarea lui Dan Boicea, la o anchetă despre “muzică şi texte”, care va apărea mîine în Adevărul Literar & Artistic. După cum spuneam şi cu altă ocazie, acesta e genul de “material” care apare periodic în presă, ici şi colo, cînd e penurie de subiecte; sau cînd vreun redactor-şef are un moment de stupoare ascultînd ce dizează ăia pe la radio…
De data asta colegii noştri din presă ţintesc sus: sînt vizate trupele de elită, greii rockului românesc: Iris, Holograf, Cargo, Direcţia 5. E într-adevăr un tabu cultural. Şi era timpul să fie pus în discuţie.
Un semnal a apărut deja de ieri în Adevărul. S-au întocmit liste: una albă, alta neagră. Eu sînt sigur pe cea albă, cu Sarmalele Reci. Dar risc şi lista neagră, cu Direcţia 5: doar că acolo nu deţin exclusivitatea textelor. (Sincer, mi-e un pic teamă.)
Au fost chestionaţi pentru opinii avizate maestrul Şerban Foarţă (care înainte să devină tata neo-manieriştilor, a scris antologicele texte pentru Phoenix), criticul literar Marius Chivu (care e şi foarte branşat la scena rock) şi Andreea Andrei, doamna lyrics-urilor româneşti.
În răspunsul meu, am încercat să fac dau cezarului ce i se cuvine şi am ţinut partea superstarurilor rock (de care am tot rîs la tinereţea mea): am explicat de ce s-a ajuns unde s-a ajuns, aşa, în perspectivă istorică…
Dar o sămînţă de gîlcevă tot s-a agăţat de mine…
După ce mai demult l-am abordat polemic pe senseiul meu Foarţă (pentru o ţandără de aroganţă care i-a scăpat într-un articol de Dilema), azi o voi contra(zice) pe sublima Doamnă Andreea, cu tot respectul. Ori Adevărul i-a trunchiat declaraţia, ori domnia-sa a exagerat dictînd ceva care aduce a reţetă, a formulă de-a gata (ceea ce e inacceptabil dpv artistic), şi anume ideea ca textierul să compună întîi versurile, după care compozitorul să le îmbrace cu muzică:

“[Noi textierii] suntem încorsetaţi. Ar fi mai bine dacă un compozitor ar face melodia după versuri, şi nu invers.”

Dragă Doamnă. Fiecare tandem compozitor-textier face cum vrea el. Contează ce iese. În fond, pentru unii artişti, constrîngerile sînt creative!
Nu există reţete în acest domeniu. Ce ar fi ieşit dacă Da Ponte l-ar fi pus pe Mozart să facă muzică pe textele lui compuse dinainte? Pe motiv că prea îl constrînge cu ariile lui geniale?
E drept, în acelaşi secol XVIII, Metastasio compunea mai întîi libretele, pe care le dădea apoi compozitorilor să le facă opere. Dar… cine mai ştie azi o operă de Metastasio? (Nu întreb doar retoric: chiar m-aş bucura ca unii dintre cititorii mei să ştie.)
Mai departe? Scrie mîine în Adevărul Literar & Artistic.