Sub ochii noştri, dispare o lume… sau cel puţin parcele din ea. Este vorba de lumea marii publicităţi clasice, plină de aluzii baroce şi stimuli subtili. Publicitatea pentru produse de tutun a fost restricţionată pînă aproape de nivelul zero. Distribuirea copiilor în reclame a fost şi ea restrînsă la numai cîteva categorii de produse. Dar reclame la ţigări cu copii în ele sau adresate copiilor? Aşa ceva a existat, ce-i drept nu la noi (vezi-mi rubrica din Dilema online). Dacă a existat ceva şi la noi, a fost tendinţa de a te adresa feliilor de public cît mai tînăr, prin mesaje sugestive, la limita dintre echivoc şi provocare. Dar despre acest subiect tabu – sînt multe de mărturisit…


Fi-miu (10 ani) mi-a decodat reclama la salamul Fox, cea cu un băieţel care merge spre mezelărie repetând întruna ce i-a cerut mama să cumpere: 300 de Fox… 300 de Fox (adică – vom afla mai tîrziu – 300 de grame de salam Fox); dar care, ajuns în faţa tejghelei, pretinde că a uitat ce anume voia.

Ei bine, cică de fapt copilul nu ar fi uitat, îmi explică Pavel al meu, dar se preface, ca să primească o felie de salam de la mezelar aşa, ca reminder. Drept pentru care negustorul din reclamă îi întinde micului său muşteriu o felie de salam, acesta o gustă şi instantaneu, ca apăsat pe buton, declanşează replica: da, ăsta e, 300 de Fox!

Ceea ce noi, adulţii, numim reflex condiţionat – Pavel e convins că e tipică şmecherie copilărească. Ca indiciu al şiretlicului e şi clin d’oeil-ul vulpiţei din logoul animat: – Ai văzut al sfîrşit vulpiţa, cum ne face cu ochiul? îmi argumenează Pavel. Tocmai, ca să ne prindem de păcăleală…

Mi-am adus aminte atunci de bancul acela care ipotetiza cum că Pavlov, cu toată teoria sa, ar fi fost în realitate păcălit de cîini, ca să le dea mai mulţi cîrnaţi…

În debutul unei analize mai degrabă pozitive a spotului Servus (Tradiţia) de pe IQads, mi-am exprimat mirarea se a vedea în el o minoră consumînd alcool. M-am înşelat,recunosc: actriţa care o interpretează pe fata cu codiţe şi rochiţă lolitească are nu mai puţin de… 28 de ani! – din cîte am aflat de la un prieten din Propaganda (agenţia semnatară a campaniei).

Corect, prevederea reglementează apariţia minorilor, nu şi a actrorilor care îi interpretează.La limită se pot face spoturi radio cu tematică adultă folosind vocile actriţelor Alexandrinei Halic sau Jeanine Stavarache, cu timbrele lor copilăroase cu care i-au interpretat pe Pinocchio, Gavroche sau Scufiţa Roşie: e perfect legal.

Am fost aseară cu fi-miu (9 ani) la “Park Izvor” (vorba Madonnei). Am ţinut 50 30 de kile în cîrcă timp de aproape două ore. 50 30 de kile de adoraţie a divei, 50 30 kg care s-au zbînţuit alături de cele 85 de dedesubt (după concert cred că am mai dat jos cîteva).

La mijlocul concertului a fost momentul gipsy, OK, a fost declaraţia despre “discrimination in Eastern Europe”. A fost apelul la fraternizare cu “gypsies , homosexuals and people who are different”, la care fi-miu emoţionat a strigat “yeaaah” în timp ce majoritatea huiduia.

Cred că fanii adevăraţi, nu neapărat copiii lipsiţi de prejudecăţi şi receptivi la mesaje dăscălitoare, au strigat yeah. Dar strigătul lor a fost acoperitde huiduiala celorlalţi. De ce? Poate că aşa sîntem noi intoleranţi. Faţă de ţiganii ca grup socio-profesional; din care şi Madonna face parte grosso modo: în calitate de “guristă”, de “prestatoare de divertisment”, în calitate de muzicantă pe care “o plăteşti ca să-ţi dizeze” şi să-ţi “dea din buric” cu tot “cu negrii ei” (ca să o spun cu vorbele altora).

Un artist care încearcă să depăşească acest statut are niscai probleme. Nu numai în RO, dar aici parcă mai mult ca oriunde. Promit să revin şi să aprofundez.

Pînă atunci… ce răspuns aţi da la întrebarea din titlu?

Tocmai ce am pornit un nou sezon de analize pe IQads, după o perioadă de buimăceală cauzată în principal de criză. Prima tanşă de reclame pe care le disec – campania România în mişcare a Ministerului Tineretului şi Sportului. Nu că e un subiect la modă şi că MTS e ţinta atacurilor. Pur şi simplu e încă un exemplu de publicitate conflictuală şi ofensatoare, ceea ce e cu atît mai rău pentru guvernul României care o girează ca mesaj instituţional oficial. (Sorry, IQads-ul nu are încă diacritice…)

Cea mai recentă apariţie a unui copil într-o reclamă s-a înregistrat în weekendul trecut, în spotul pentru Adevărul – ediţia de luni, care urma să apară cu supliment special – carte de copii. Am putut vedea o adorabilă fetiţă care spunea, în chip de tagline, “Este cel mai frumos cadou!”, după ce pînă atunci zburătăciseră pe ecran eroii din cărţile cu basme Disney.

Cei doi copii ai mei erau înnebuniţi. Nu mai conta faptul că AVEM acasă mai toate acele filme pe DVD şi VHS (şi zac nevăzute…): ei voiau

Stau în Titan, dincolo de Lacul IOR (privind dinspre centru). De 16 ani, cam 5-6 luni anual merg cu bibicleta la serviciu. Nici cînd am lucrat în Casa Scînteii (anul trecut) nu am abandonat acest obicei, deşi trebuia să ajung în capătul celălalt al oraşului. Aproape de fiecare dată m-am dus şi m-am întors pedalînd prin parc. Uneori prin trei parcuri: IOR – Fabrica de Pîine – 23 August (actualul Naţional), – un frumos traseu verde în acest oraş îmbîcsit şi înnoxit. Ca să tai de-a curmezişul parcul IOR (actual Cuza) cu bicla îmi ia două minute. Nimeni nu mă simte, nu deranjez nici firul de iarbă. Acum, de cînd Ngă-ngăoiţă primaru’-ngă-ngărduleţ mă taxează cu 500 de RON amendă pentru această simplă tranzitare cotidiană, sînt forţat să ocolesc pe bulevard, ceea ce mă întîrzie şi mă obligă să mă înghesui cu pietonii pe trotuar.

În Parcul IOR m-a învăţat răposatul tata să merg cu bicicleta cînd eram mic. Tot acolo, cu o lună-n urmă, l-am învăţat şi eu pe fi-miu să meargă fără roţi ajutătoare. Norocul nostru că ne-am grăbit. Că de-acum clanul lui Ngă-ngă, satrapii ngărduleţelor şi ngababii bordurilor, ne îngrădesc pe zi ce trece cum nici Ceauşescu

arhivă, parenting 27 April 2009, 3 Comments

încă o schiţă care mi-a intrat în B24:

Pediatrul păruse mai puţin liniştitor ca de obicei. Micuţul făcuse febră de la o viroză. Febra îi declanşase alergia. Şi iată că de la alergie strănută de zor şi îşi trage mucii, ceea ce îi măreşte febra… Un cerc vicios care trebuia oprit repede. De la o simplă răceală poate să… Doamne fereşte!

A dat fuga la farmacie, lăsîndu-l singur acasă, învelit bine. A stat la rînd după un pensionar care nu ştia să completeze reţeta (era zi de compensate)… Simţea că fiecare minut departe de copil o îmbătrîneşte cu un an. Acum se întorcea victorioasă cu medicamentul în mînă, gîndindu-se cum are să-l despacheteze, cum are să-l picure în linguriţă…

În faţa zebrei – ghinion: niciun şofer nu oprea. Hai, încă doi, trei, poate acum! Da’ de unde: între timp a mai apărut unul… şi încă unul…. La o sută de metri în faţă

arhivă, parenting 03 March 2009, 6 Comments

Din ianuarie încoace, am citit nenumărate articole şi comentarii, apropo de aşa-zisele “desene animate porno” de pe Minimax, ecranizări ale unor basme populare maghiare. Printre diversele  luări de poziţie, m-am tot aşteptat să găsesc şi una conformă cu valorile pe care le-am deprins şi eu, alături de cîteva generaţii de părinţi, din şcoala românească; şi pe care le credeam împărtăşite de majoritatea intelectualilor umanişti de la noi. Or fi apărut, dar eu unul nu le-am găsit… În schimb, numai strigăte reacţionare şi răcnete tribale.

Aşa că am scris articolul ăsta dintr-o lipsă; din nevoia de a exprima o opinie de minim bun-simţ; şi într-un fel din datorie faţă de profesorii noştri de la Facultatea de Limbi Străine. Mi-a fost publicat în numărul din martie al acestei adevărate redute a culturii care este Playboy. (Enjoy.)

Din partea CNA-ului, canalul Minimax n-a putut încasa mai mult decît o simplă atenţionare, acum o lună, cînd cu scandalul desenelor animate ungureşti: un adorabil serial cu – vorba titlului – „Poveşti populare maghiare”. Cine s-a uitat, cu sau fără propriii copii alături, la această serie de animaţie 2D cu linii naive şi culori vioaie, abundînd în grafisme folclorice; cine a ascultat blînda şi sfătoasa voce din off a povestitorului – n-ar fi băgat de seamă că Minimax-ul, reputat ca televiziunea copiilor cuminţi, propagă pornografie… A trebuit să vină sesizarea, vecină cu pîra, din partea unor “hoşti” de matinal (multi-amendaţi la rîndul lor pentru pricini similare); ca astfel, dintr-o dată, pe nevinovatele basme din vecini să cadă oprobriul părinţilor! O zi-două de vîlvă online… şi verdictul de vinovăţie era gata ştampilat: pentru tagma supervigilentă a părinţilor forumişti, – realizatorii maghiari şi broadcasterii români căzuseră în oala mai largă a vulgarităţii şi violenţei din “desenele de azi”, alături de urlătorii mutanţi japonezi şi alte mangafale isterice, surghiunite în sloturile orare mai tîrzii. Cei mai conspiraţionişti dintre ei întrezăreau deja comploturi iredentiste…

parenting 24 December 2008, 5 Comments

Decît o bucurie veche, mai bine două mii nouă!