arhivă 16 December 2010, 11 Comments

Marţi seara, la Biblioteca de la Litere, s-a lansat o serie de cărţi pe care Ion Bogdan Lefter le-a îngrijit: vol. I şi II din integrala poetică Leonid Dimov; respectiv le-a scris: 7 postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu şi O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească (toate apărute la Editura Paralela 45, 2010).

Alături de eroul meu teoretic Bogdan Lefter, pe afiş erau anunţaţi eroii mei lirici Mircea Cărtărescu şi Traian T. Coşovei, cu titlul de “dimovieni”, o mulţime de lume literară bună, printre care… şi mandea… care a fost din nefericire prins cu o obligaţie de serviciu… culmea! la vreo 200 m de Facultatea de Litere (locul evenimentului). Imediat ce m-am eliberat, cu mult după 20:00 (lansarea era anunţată la 18:00) am dat fuga la Universitate, am cerut voie gardienilor să dau o raită pînă la Sala de Lectură, poate-poate mai prind un dimovian întîrziat… În zadar: uşa era ferecată. Dezolare! Pe holurile acelea, pe treptele acelea cu cimentul ros, m-am simţit ca atunci cînd întîrziam la cursuri, cu mulţi ani în urmă. De data asta, nu întîrziasem: chiulisem direct.

Maestrul Lefter mă fixase just în insectar: sînt un epigon dimovian pe filiera 80-iştilor. Şi mă simţeam onorat să fiu poftit la o întîlnire atît de selectă a dimovienilor. Şi cu atît mai jenat mă simt că am ratat-o…

Am convingerea că Dimov merită o posteritate clasicizantă, precum cea de care are parte  în ultimii ani Gellu Naum. Am mulţi prieteni în confreria naumiştilor (între timp scindată în facţiuni… care îşi dispută cu gelozie cultul Eroului). Eu m-am ţinut deoparte. Îl citesc pe Naum cu plăcere, am preferinţele mele în opera lui (atît cît o cunosc)… dar nu rezonez întru totul cu el. Dimov însă e sevă pură pentru mine, nu-l citesc – îl absorb! Mă abţin să fac teoretizări, să spun de pildă că unul e mai aproape de freudismul lui Breton decît celălalt, că unul e mai încărcat de sexu- şi senzualitate decît celălalt etc. Sînt un fan – atîta tot – şi îmi las gustul să vorbească.

Aşadar, cumpăr cărţile… şi pîndesc o posibilă reexaminare…

sarmalisme 14 December 2010, 12 Comments

Jazzappella – Sa ninga iar

Asculta mai multe audio jazz

Zoltan Andras ştie să prepare şi alte feluri, decît Sarmalele Reci. Jazzappella este un grup coral-jazzistic condus de vocalistul Sarmalelor, cel care (vechii melomani îşi amintesc) a debutat ca pianist într-un cvartet învingător la Festivalul-Concurs Sibiu 1992. Se pare că, între timp, activitatea de cîntăreţ şi frontman al unei trupe de mare popularitate i-a deschis lui Zoltan apetitul pentru cînt vocal. Primul aranjament a cappella (exclusiv vocal, fără instrumente) – l-a compus chiar pentru Sarmale, în 1996.

Peste zece ani, Zoltan Andras inaugurează proiectul Jazzappella, sub formă de octet, cu care susţine o serie de concerte