semnal 01 March 2010, 4 Comments

Lansat în weekend de către Vasile Ernu, Manifestul cărţii a adunat deja o mulţime de aderenţi online.

Această analiză + revendicare + instigare la acţiune + strategie pleacă de la criza cărţii şi atinge practic toate plăgile culturii şi ale societăţii noastre. De la salariile profesorilor pînă la teme aparent minore, precum (de pildă) criza textelor de cîntece, totul e nevralgic relaţionat cu lista de probleme generale expusă de Ernu. Întrebările, provocările, nodul problemelor şi ruta de căutare a soluţiilor sînt comune şi au sorginte etică şi vector militant. În acest context lărgit, termenul “carte” capătă sensul metonimic din proverbe. Manifestul cărţii e în egală măsură un manifest al dobîndirii “părţii”, al accesului la educaţie şi şanse egale în societate.

Cu toate că şi-a conceput Manifestul din punctul de vedere al editorilor sau librarilor, ex-URSS-istul pleacă de la premisa responsabilităţii sociale, ale cărei stîngism şi caracter angajat îi poate tulbura pe mulţi dintre intelectualii noştri de azi. Abilitatea lui Ernu e aceea de a reuşi să-i armeze pe “intelighenţii patriei” prin chiar resortul lor bovaric, ivoric şi nombrilist (ca să formulez pe măsură)…

E posibil civism fără burse, sinecuri ori barem aplauze? E posibilă o deşteptare a conştiinţei sociale la huzuritorii minţii?! În definitiv, aceasta e miza majoră, nedeclarată, a Manifestului. Pentru amatorii de metafore: dacă în ‘89 a explodat mămăliga, ne putem aştepta să explodeze vreodată şi profiterolul?!