Din perspectiva pragmatica, mi se pare incorect (in sensul de insuficient) demersul Madonnei.
De ce: Sa zicem ca n-ar fi adus vorba despre discriminare (+tristetea ei pe aceasta tema). Sa zicem ca pomenea de … defrisari! (na!) Ce-a facut, de fapt? Pai, a adus vorba. Si-a mai zis, didactico-emotional, ca dezaproba. Si atat. Lip service. (ca tot umbla vorba ca facu play-back…)
Nu s-a implicat. Nu stim sa fi fost in vizita la vreo asociatie locala de profil. Sa fi dat semne ca vrea sa afle mai multe despre ce e aici. (sau in vreuna din tarile discriminate).
Cred c-o putem banui c-a dorit doar valva. Putina agitatie. Oarece controversa, acolo… (Europa de Est e generoasa in privinta asta).
Soro, pai ori te bagi, ori nu.

Concluzia: fraieri, huiduitorii. Daca tacea tot stadionul (pardon, parcul), oare cum era?

Back on topic: Interventia nefericita a Madonnei o cataloghez drept gafa. Femeia a avut un mesaj corect in sine, insa contextul a fost nefericit.Vina nu cred ca-i apartine ei in totalitate, ci mai ales celor care au regizat introducerea in spectacol a discursului. Reactia publicului, desi a dat un aspect necivilizat momentului, are meritul de a fi sincer si de a exprima – desi cam brutal – o realitate. Nu le vorbi romanilor de toleranta fata de tigani, ca asta se traduce prin “fiti toleranti cu cei ce va agreseaza”. Esti muzician, deci canta si danseaza. Lasa mesajele astea lesinate pe seama ONG-urilor si a bisericii. Nu zgandari publicul exasperat de …tigania de organizare cu subiecte sensibile. Fiecare popor are sensibilitatile sale. Nu le vorbesti romanilor de tigani si nici de autonomia secuilor, asa cum nu te duci in Afghanistan sa te declari trista ca femeile sunt persoane de categoria a doua. Nu te duci intr-un cartier siit din Bagdad sa te declari solidara cu sunnitii. Etc, etc.

Iata de ce, textier, mi-a sarit mustarul cand ai scris – te citez -” Poate că aşa sîntem noi intoleranţi”. Iti dau o tema de reflectie pentru un urmator articol. Daca a fi intolerant e asa rau, hai sa vedem ce inseamna a fi tolerant. Cu alte cuvinte, a fi slab, moale, las. Ce se intampla cand organismul e “tolerant” cu raul – o rana sau o boala? Ce se intampla cu o natiune, tara , continent cand e toleranta cu crima si faradelegea? Hmmm?? Ah, imi vei spune ca exista legi. Hahaha. Asculta aici: legile sunt pentru protectia lor. Legile sunt slabe pentru ca suntem toleranti. Ei castiga, noi pierdem. Arunci un avion in aer la Lockerbie, omori peste 200 de nevinovati, legile idioate europene il elibereaza pe criminal. Mai vrei exemple? Pot sa scriu de-o sa ti se termine spatiul de stocare pe hardul serverului.

In concluzie, as vrea dezbateri despre cum putem trata cancerul asta (sa fiu bine inteles – ma refer la intreaga infractionalitate) nu dezbateri sterile despre cum suntem noi de intoleranti. Toleranti am fost prea mult timp, cu rezultatele de acum. Legi tolerante avem, cu rezultatele de acum. Politie si justitie toleranta avem. Continuam tot asa?

Sunt scarbit de toti nepoftitii care-si fac “blog” si ne dau lectii de toleranta si modernitate. Madonna, textier, politicieni, ONG-uri, etc. La situatia tragica de acum s-a ajuns tocmai datorita slabiciunii tarii si Europei. In loc sa le dam la cap criminalilor, facem legi sa-i protejam de discriminare. Cand gunoaiele astea cersesc si te scuipa, e “multiculturalitate” si “diversitate etnico-culturala”. Daca le tragi o scatoalca, e “discriminare”. Domnule textier, faci aceeasi greseala ca Madonna: intai ne provoci la subiectul asta si apoi te miri de ce esti injurat. Ori n-ai vazut tigan in viata ta ori, sa ma scuzi, faci pe prostul cu texte din astea in care nici tu nu crezi. Mai lasa-ne cu yeaaah si criterii d-astea stupide. Sunt satul de “corectitudine politica” pana peste cap.