sarmalisme, semnal 31 July 2009, 1 Comment

Este doar un rezumat – cu intenţie de trailer – al unui mai lung interviu luat lui Zoltan de către amicii de la B-Cafe (comunitate interesată de artele spectacolului şi industrii creative). Cine vrea să afle mai mult are la dispoziţie cele trei episoade… precum şi celelalte interviuri B-Cafe. Enjoy.

Ura! Mi-a intrat o poezie în LiterNet.
Se numeşte Cînd profa spune sex şi e din volumul în pregătire ÎNcîntece.
Mulţumiri lui Răzvan Penescu, a cărui exigenţă a făcut din rubrica Poezia săptămînii un Parnas foarte select. (Vizitaţi-l.)

Related link: Lalelele

Tocmai ce am pornit un nou sezon de analize pe IQads, după o perioadă de buimăceală cauzată în principal de criză. Prima tanşă de reclame pe care le disec – campania România în mişcare a Ministerului Tineretului şi Sportului. Nu că e un subiect la modă şi că MTS e ţinta atacurilor. Pur şi simplu e încă un exemplu de publicitate conflictuală şi ofensatoare, ceea ce e cu atît mai rău pentru guvernul României care o girează ca mesaj instituţional oficial. (Sorry, IQads-ul nu are încă diacritice…)

articol din Playboy, rubrica Advertising Guru, numărul curent

În episodul trecut, taica Guru a încercat o definiţie a reclamelor virale (acele poze sau filmuleţe pe care şi le mailuiesc prietenii „aşa, de fun”), precum şi o explicaţie a motivului pentru care, şi în cazul viralelor, sexul şi tematica erotică fac legea.
Evident, nu e vorba de pornografie: un conţinut prea explicit nu ar fi permis de vigilenţa YouTube-ului, dar mai mult, nu ar fi de dorit nici pentru prestigiul brand-ului. Sînt spoturi mai degrabă aluzive, cu poante „picante”, mai mult sau mai puţin subtile, care au loc nu doar pe net ci, la o adică, şi pe micul ecran, după ora-limită pentru minori.
Anul trecut, The Money Channel (televiziunea de nişă a businessmenilor) a îndrăznit să-şi mai

telalîcuri 23 July 2009, 3 Comments

Se spune prin tîrg că sloganul României turistice, Land of Choice, a fost ales ulterior cumpărării cîntecului de la compozitorul Moga. Se mai spune că Moga nu ar fi prezentat mai multe variante, ci numai pe aceasta, pe care se întîmpla s-o aibă în lucru, pentru vreo Mamaie sau vreun Eurovision… Şi atunci, pentru că în fraza aceea muzicală nu încăpea Land Of Choices la plural (cum ar fi fost  corect dpv logic şi stilistic), i-au retezat ultima silabă şi a rămas Land Of Choice. (Încă o dată s-ar dovedi că sloganul tainic al României este “Merge şi-aşa”…)

Carul înaintea boilor?  Asta e România! Nu trebuie să vezi peşti în copaci ca să te miri: e de ajuns să îi urmăreşti

Dintre păcatele capitale ale automobiliştilor faţă de biciclişti, acesta e poate cel mai grav: ispita de a depăşi o bicicletă (prin stînga), pentru a vira apoi imediat dreapta. Vizualizezi schiţa în minte, dragă cititorule? Hai, ca în desenaşele de la examenul de sală: în dreapta se face un drum secundar, maşina e în spatele bicicletei care merge regulamentar pe banda dreaptă (rezervată vehiculelor lente). Biciclistul nu semnalizează din mînă (sau din far, dacă e cazul) intenţia de a vira dreapta: deci va merge înainte, pe banda lui. Situaţie în care, la examenul de sală, orice candidat normal ar bifa conştiincios răspunsul “mă angajez în viraj de pe banda întîi, după ce trece biciclistul”. Cîţi însă bifează această opţiune şi în realitatea trăită, după ce s-au văzut cu permisul în buzunar?
Tu, automobilistule care citeşti aceste rînduri, ce ai face? Pentru binele tuturor, şi mai ales al tău, îmi doresc să

Saxofonistul Manu Dibango a fixat definitiv Camerunul pe harta muzicii. După ce a cîntat jazz în anii ‘60, a dat lovitura mondială în 1972 cu Soul Makossa, considerat primul cîntec în stil disco din istoria muzicii. Manu Dibango a cîntat cu multă lume bună, de la Paul Simon la Herbie Hancock. Aici îl admirăm alături de orchestra lui Johnny Pacheco, cu o variantă mai latino a hitului său afro (am ales-o pentru smanesul cîntării, deşi se  îndepărtează de caracterul tribal repetitiv al versiunii proto-disco iniţiale).

Acuma. Soul Makossa era unul dintre cîntecele pe care se antrena la dans tînărul Michael Jackson (se ştie de asemenea că exersa mult pe James Brown şi Earth Wind and Fire, alţi tătici ai genurilor negroide). Citarea temei din Soul Makossa în Wanna Be Starting Something e o opţiune care saltă şi îmbogăţeşte componistic una dintre cele mai dansante piese ale albumului Thriller (1982), destinată să devină uvertura

directive 13 July 2009, 4 Comments

Dacă e să dau poveţe unui ucenic textier, i-aş zice să evite negaţiile şi cuvintele antipatice, cum e acest adjectiv pronominal nehotărît şi negativ, cu noua lui grafie, încă nedigerată. Dar asta e: “în niciun caz” e versul-leitmotiv al refrenului şi povaţa nr. 1 pentru textieri zice că, vrei-nu vrei,  ăsta e titlul cîntecului!

Am scris textul oarecum repede, în trei-patru zile, că ardea treaba în studio. Cîntecul e compus de Marian Ionescu şi e inclus pe albumul Aniversare.

Ce mi-aş dori de la ascultători: la versul “ştiu că Tu n-ai să mă laşi” să şi-l închipuie pe tu cu T mare, ca în rugăciuni. E o mică tuşă care mai adaugă un gram de greutate acestui pop-rock staccato, vioi şi optimist. Enjoy.

Nu vorbesc de simpli zăpăciţi; cei care, ca în vechea reclamă la Smash, pot rupe portiera din neatenţie. Există automobilişti cu atenţie acută, dar selectivă: dacă, după ce au parcat pe banda întîi, văd în oglinda din stînga apropiindu-se un alt automobil sau barem o motocicletă – în fine, un vehicul cu oareşce greutate – aşteaptă resemnaţi, cu portiera abia întredeschisă, să treacă pericolul. Bicicliştii nu-i sperie. Bicicliştii să facă bine şi să-şi verifice rapiditatea reflexelor în faţa rapidităţii descinderii Măriei-Sale Tembelul Auto.
Am păţit-o cam acum 8 ani pe Baba Novac, în dreptul florăriei (acum e un BCR). Am ajuns în patru labe, iar bicicleta aruncată cît colo. Norocul meu e că în stînga nu circulau maşini sau – Doamne fereşte – troleibuzul… Mă dureau toate încheieturile, abia mă abţineam să