Plînge Prutul: cazul Bulat – exponenţial pentru dezbinarea familiilor BasaÎn spot cu duşmanul – cu link spre Dilema Veche

Scrisoare pierdută către Ioan T. Morar

semnal @ 01 June 2009

Acum vreo 10 zile am lăsat un comment pe blogul lui Ioan T. Morar. Nu mi-a intrat din prima. Mi-am zis “de-ale lui Murphy!” şi am oftat. ITM nu mi-a refuzat niciodată vreun comment pe blog, deşi e dreptul lui s-o facă (iar eu n-aş avea nimic de obiectat). E drept că nici nu mi-a răspuns vreodată, dar departe de mine această pretenţie. Îl admir într-atît pe acest om, încît îmi e de ajuns să mă ştiu acolo, “cu micuţele mele rînduleţe”, printre ale altor zeci şi sute de fani. Aşa că am retrimis commentul (pe care mi-l salvasem din precauţie). Am primit instantaneu acel răspuns în engleză care te avertizează că nu e nevoie să trimiţi de două ori şi că prima expediere fusese înregistrată. M-am liniştit aşadar… pentru încă vreo cîteva zile: comment-ul a fost preluat, dar, cine ştie din ce brambureli tehnice, mai întîrzie pe undeva prin matrixul kilobiţilor rătăcitori. Între timp au apărut alte comment-uri mai proaspete, ITM a postat pe blog însemnări noi, a dat o pagină… şi încă o pagină… Comentatorii obişnuiţi, zecile şi sutele de fani asemeni mie (dar mai norocoşi ca mine) – pe el grămadă, cu noi replici, cu noi hint-uri, care mai de care! Tot o vervă, tot un spirit! Repet: e OK pentru mine dacă ITM a decis să-mi cenzureze intervenţia. Fiecare face pe blogul lui ce vrea el. În continuare, Biju Morar va avea acelaşi repect din partea mea. Însă! Cum şi eu pot să fac ce vreau pe blogul meu, mă gîndesc să public ici-şa, la mine pe blog, comment-ul rătăcit. Nu este un comment oarecare – îndrăznesc să cred. Nu este o critică oarecare adusă lui ITM. Nu este nici vreo insultă, dintre cele pe care e firesc să le cenzureze (iar eu mă declar primul care să le strige un zdravăn “ba p’a mă-ti” oricui îl înjură pe mult admiratul meu Biju). Este în schimb o poziţie diferită în chestiunea manelelor; şi o mică tragere de mînecă în privinţa atitudinii lui ITM de războinic anti-manele încă din vremuri optzeciste. Cum spuneam, commentul e bun salvat la mine, pot să-l postez ca “scrisoare deschisă către Ioan T. Morar în chestiunea războiului cu manelele”. De ajuns un clic (vorba din reclame)… Totuşi îi mai dau o şansă lui Murphhy (sau poate altcuiva, tot cu M…) şi mai amîn postarea cu o zi: poate totuşi comment-ul meu rătăcit va găsi calea către destinatar…

UPDATE: Victorie şi pace mondială! Am re-retrimis replica şi de data asta a intrat! Vă invit să o citiţi pe blogul lui ITM, la comment-ul nr. 70. Recunosc că m-am înşelat: pentru o clipă am crezut că ITM evită criticile publice. Acum sînt gata să declar că ITM mi-a respectat pe deplin dreptul la expresie. Sînt sigur că azi, la douăzecişi… de ani de la juvenilele atacuri împotriva unor rapsozi ai folclorului urban semnate de ITM (în Urzica!), ITM respectă la fel de mult şi dreptul la expresie al maneliştilor, geamparaliştilor şi altor promotori de “curente şi stiluri” din popor.

7 Responses to Scrisoare pierdută către Ioan T. Morar

  1. nedormitul Says:

    nu cred că l-a şters, cel puţin nu cred că a făcut-o intenţionat. uneori wordpress-ul mai face figuri. dacă sînt linkuri, de pildă, se întîmplă să intre în spam. plus că a avut un eveniment nefericit în familie, poate nu a fost atent. pe un blog moderat, pe care intră zilnic comentarii cu sutele, cred că se mai întîmplă să rătăceşti cîte unul, sau să îl ştergi din greşeală. :)

  2. Băşcăliosul Says:

    Îţi înţeleg starea, nu prea confortabilă, şi impulsul de a reacţiona. Totuşi, sper că îmi permiţi să-ţi fac propunerea – zic eu, argumentată – de a mai cântări niţeluş decizia publicării comment-ului, în cazul când reacţia aşteptată preferă să întârzie.

    Consider că e o contradicţie de termeni sau de sentimente, între admiraţia ta faţă de ITM şi reacţia de a-l aranja cu deconspirarea conţinutului postării (rătăcită între accident şi refuz premeditat). De aici se naşte cel puţin o dilemă, pe cale să o tranşezi (cu sau fără voie),dar mă îndoiesc că edificarea ţi-ar fi favorabilă în final, indiferent ce vei spune în apărarea ta.

    Dacă vei adopta o măsură neinspirată, este foarte probabil să nu obţii efectul satisfăcător, ba chiar aş zice că ai sanse mai mari să nu ieşi teafăr din propria-ţi gropiţă, la dimensiunea căreia ai început deja să sapi cu spor. Admiraţia ta este atât de ciudată, încât ai ajuns în cumpăna, dacă să ţi-o exprimi mai evident – cu securea în mână – sau să speri că vei primi de la ITM semnul recunoştinţei pentru deja consumata ta pârâciune, despre posibila lui practică a cenzurării. Chiar dacă ai senzaţia că i-ai dat şansa să dreagă busuicul într-o coadă de peşte, prin declaraţia sa de nevinovăţie, numai bună de probat pe bază de prezumţie, încredere sau credulitate, eu cred că, în locul securii, tocmai ţi-ai procurat o teslă mai potrivită pentru autosenzaţii (tari sau moi, depinde tot de reuşita recepţiei).

    Pe de altă parte, afirmi că dacă ţi-ar refuza un mesaj “e dreptul lui s-o facă (iar eu n-aş avea nimic de obiectat)” şi „e OK pentru mine dacă ITM a decis să-mi cenzureze intervenţia”, dar tocmai dovedeşti contrariul: nu-i respecţi acest “drept”, ai de obiectat cu îndârjire, nu e deloc OK şi, mai mult decât atât, nu-i dai nicio şansă că nu mai apară comentariul tău, il pretinzi publicat ori la el, ori “ici-şa”. Admirabilă alegere i-ai propus!

    Altfel spus, dacă nu i-a placut ceva din mesajul tău, îi mai dai şi sansa să te mintă că a fost o eroare, numai să-l scoată la suprafaţă, dar, dacă într-adevăr e vorba de o eroare de recepţie, ţii neapărat să-ţi faci publică opoziţia (faţă) de toată admiraţia, pe o temă de viaţă şi de moarte (ireconciliabilă, prin prisma încrederii tale că i-ai transmis nişte contraargumente atât de încântătoare, încât nu suportă îndoială şi nici vreo amânare). Nu contest nicicum posibilitatea să avem o altă poziţie decat a bloggerului pe care îl admirăm pentru prestaţia sa de ansamblu, fără să ni se diminueze în vreun fel admiraţia, însă, în acest caz, banuiala mea ar fi că tocmai persistenţa ta nu ţi-a mai permis să-ţi evaluezi mai întâi cât merită, cu riscul că iese din cadrul disputei punctuale de idei, chiar dacă n-ar avea iz de stropire cu spray iritant.

    Tesla pare pregătită pentru o valoare de întrebuinţare suficientă, expresivă şi de admirat (cu sinceritate echivalentă).

  3. xu Says:

    care e diferenta exacta dintre comment si comentariu? pe alte bloguri se mai trimit si comentarii, din cate stiu eu; la morar se primesc numai “comment-uri”?

  4. textier Says:

    @nedormitul: Sînt sigur că e vorba de o greşeală tehnică. Dar… ca să vezi întîmplare: era unicul comment în apărarea manelelor care ar fi apărut după multe alte complezente “da, dom’le, ce le-aş face la ăştia” etc. Nu ar fi păcat să se interpreteze altfel dcît ca o coincidenţă?
    @Băşcăliosul: Mulţumesc pt. timpul ş energia alocate… Te-aş declara instant prietenul meu… dacă aş avea mai mult dect un nick de la tine.
    Da, poate că ar fi fost mai corect să dau direct o replică pe blogul meu în apărarea manelelor, cu link către Maestrul. Am ales calea asta ca un gest de umilinţă, chiar de vasalitate, la modul “întîi am încercat să comentez acolo, pe blogul Senseiului, laolaltă cu ceilalţi asemeni mie”. Dacă am greşit, am făcut-o cu intenţii bune.
    Dar… poţi vorbi tu în numele lui? Şi poţi tu să ştii ce am scris acolo? Eu unul sînt convins că ITM vede lucrurile mult mai puţin pătimaş. El, care a iniţiat dezbaterile Cotidianul, cred că e deschis către o dezbatere pro şi contra manelelor, pornind de la postarea cu pricina. Şi tu ai fi primul invitat la ea.
    @ xu: Iertare ţie, cititorilor şi memoriei lui G. Pruteanu. A se citi peste tot “comentariu”.

  5. Ioan Trist Morar Says:

    mi se pare incredibil de netalentat ioan t morar…unu dintre intelectualii de carton ai tarii…mi se pare chiar trista perseverenta lui in a-si demonstra lipsa de talent…asta e…

  6. textier Says:

    @Trist Moral: Nu, nu de talent e vorba. Dar da, e vorba de o atitudine elitistă şi mizantropică a intelectualului român. E vorba de atitudinea faţă de cazul exponenţial al manelelor în contextul mai larg al subculturilor/contraculturii/folclorului liber, “netraficat” politiceşte… dar şi al libertăţii de expresie/al drepturilor omului etc. S-ar putea ca şi tu să urăşti manelele şi de fapt să fii de partea celuilalt Ioan T. Dar s-ar putea să nu… Oricum, nu la talent mă refer, ci la o anumită opţiune etică/civică.

  7. buy viagra no prescription Says:

    online prescription viagra non prescription viagra substitute

Leave a Reply