Doar Minune ar mai face un Ţepeş în ţara astaHmmm: reclamă pentru citit cu microcefali

“Post eminescum”: pomenirea lui Vieru ● răzbel CNA vs radiouri ireverenţioase

De cîţiva ani, 15 ianuarie (”ziua lui Eminescu”) s-a încetăţenit ca zi a dezbaterilor şi a bilanţurilor legate de moştenirea Poetului. Tendinţa se deliniază tot mai clar: instituţiile statului, în frunte cu Şcoala, se mulţumesc să mai dea cîte un lustru pe statuia de profetic june-prim pe care tot ele i-au înălţat-o; între timp, societatea se transformă, percepţia noilor generaţii se schimbă, receptarea literaturii trăieşte mutaţii…

După trăznaia de acum trei ani cu produsele Eminescu, anul ăsta am încercat să fiu mai puţin provocator în luările de poziţie de pe blog şi din Adevărul Literar. Fatalitatea, cu doar cîteva zile mai tîrziu, a morţii lui Grigore Vieru, m-a făcut să fiu şi mai reţinut. Versul lui Vieru “Eminescu să ne judece” mi-a răsunat cu şi mai multă forţă în memorie. E adevărat, sînt dintre cei care susţin oarecum contrariul: “nu vă sfiiţi să-l judecaţi pe Eminescu”. Şi o spun în continuare, referindu-mă la textele lui Eminescu, la opera propriu-zisă, dar şi la imaginea care i-a fost confecţionată. Mi-am expus deja teza: am credinţa că posteritatea unui autor e vie şi fecundă atunci cînd e supusă problematizării fiecărei generaţii, fără totemuri şi fără tabuuri. Cu toate astea, am admirat mereu pietatea lui Vieru, mai ales într-un context care exprima strădania basarabenilor de a-şi afirma identitatea (la modul cel mai direct: poezia “Eminescu” de Vieru a funcţionat decenii de-a rîdul ca resort pentru conştiinţele acelor oameni împilaţi şi năuciţi ideologic).

Încă o dată, micile scandaluri de pe partea ceastălaltă a Prutului pot părea puerile şi superficiale. Nu e aşa. Miza e aceeaşi: identitatea, limba şi – poate că da – conştiinţa naţională. Numai că unii dintre noi se mulţumesc să ridice steagul şi să dea tonul la fanfară; în timp ce alţii, mai apropiaţi de societate, îşi pun problema “ce e de făcut”.

În ultimul răzbel pe calea undelor, CNA-ul şi radiourile incriminate se situează net pe cele două poziţii, baricadant opuse. Am citit deciziile CNA şi sînt de acord că versurile parodiilor citite pe Radio ZU şi pe Radio 21 erau prea licenţioase (pe alocuri hard) pentru matinal. Poate că îşi merită amenda pentru vulgaritate. Dar nu pentru că parodierea “poetului naţional Mihai Eminescu” ar constitui o lipsă a “respectului cuvenit identităţii şi valorilor culturale naţionale”! Verdictul acesta e plăpînd, interpretabil şi uşor demontabil chiar de un avocat novice. Mă miră, pe de altă parte, că urechile agere ale ceneaştilor nu au sesizat tenta misogină, sexistă şi discriminatorie a parodiilor cu pricina…

Cînd am comentat topicul pe FrontNews, nu mă documentasem destul şi am răspuns cam pe nepusă masă. L-am scos poate prea eroic pe Buzdugan. Am făcut-o însă pentru farsa de anul trecut, care, cu toată obscenitatea, avea ceva de spus… în definitiv tot în favoarea “domnului Eminescu”.

One Response to “Post eminescum”: pomenirea lui Vieru ● răzbel CNA vs radiouri ireverenţioase

  1. Mircea Popescu Says:

    E stupida din capul locului orice incercare de manipulare a limbajului. Cenzura y compris.

Leave a Reply