Partidele şi candidaţii se poziţionează faţă de gayAjutor! Romulus Vulpescu predă matematică!

Coliva – ultima frontieră

Bukarestalgie @ 27 May 2008


Ipoteză: multe dintre prăjiturile româneşti de prin cofetării, patiserii sau de casă au fost la început bucate ritualice. Adică se găteau în mod tradiţional numai de sărbători, numai în anumite ocazii, cu o anumită simbolistică şi conform anumitor rînduieli sacre.
Iar dacă noi putem mînca azi papanaşi sau clătite în orice zi din an – e pentru că, treptat-treptat, s-a “dat voie”. S-a petrecut o desacralizare, o secularizare a papanaşilor şi iată – azi fac parte din meniul deserturilor cotidiene.
Acest proces de secularizare a deserturilor, presupus a fi avut loc de-a lungul secolelor, continuă şi azi sub ochii noştri, respectiv pe papilele noastre. E cazul cozonacului, care se mănîncă, e adevărat, mai mult de Crăciun şi de Paşti, dar care merge perfect cu o cafea cu lapte, la orice mic dejun din an.
Uite cazul mucenicilor. Pentru că oamenilor le plac mucenicii moldoveneşti (cu miere şi nucă pisată) nu doar de 9 martie, tot mai mulţi patiseri au început să îi prepare şi să îi vîndă, alături de ştrudele şi pateuri.
Idem, ştiu familii onorabile care fac mucenici munteneşti (ăia-n zeamă) şi în celelalte zile din an, doar aşa, pentru plăcerea copiilor.
Ibidem, am văzut pască în cofetării hors-saison. Pentru că – evident – există cerere.
O ultimă frontieră în faţa secularizării pare a fi rămas coliva.
Iacă de pildă www.coliva.ro – o iniţiativă comercială de profil, despre care ai putea crede că are motive să încurajeze extinderea consumului colivăresc şi în contexte antume, cotidiene, seculare… Dar nu! Poate din teama de a nu comite simonie, colivarii online din TM ne fac pe site-ul lor numai oferte pioase… şi inevitabil funeste.
Ţin minte că Radu Anton Roman îşi spunea cîndva regretul că nu se face colivă decît la parastase (zicea că e o prăjitură ancestrală, de sorginte dacică şi că e foarte hrănitoare etc.). Ar fi o idee ca, în pomenirea lui R.A. Roman, să putem mînca zilnic colivă… dar colivă bună, ca gătită de el. (Aşa cum atunci cînd mîncăm savarină îl pomenim cu sau fără voie pe Savarin.)
Singura soluţie pentru cine are poftă de colivă e să meargă mai des la biserică; sau să facă o vizită la cimitir (wow: romantic! gotic!! emo!!!)… Caz în care se cheamă că eşti pomanagiu din hedonism, nu?

Related links:
Din scoarţă-n scoarţă
Încă un capitol la care ne bat bulgarii – braga

14 Responses to Coliva – ultima frontieră

  1. Monica Says:

    dar desiguuuuur, sa se gaseasca mini colive dar desenele din bombonele cip, biscuiti pisati ori cacao de deasupra sa nu mai fie in cruce, sa manance si fratii nostri de alte credinte!
    si sa aiba si varianta fara zahar!

  2. Monica Says:

    aoleu, ce muzica “vesela”au pe site, colivarii aia!

  3. Teodora Says:

    Sau sa ai o mama iubitoare care, stiind cit de mult iti place coliva, sa ti-o trimita la pachet de ziua ta, in loc de tort, cu un “la multi ani!” frumos desenat din bomboane colorate.

  4. Zaza Says:

    Nu se poate, nu se egzistă nene!

  5. vladimir Says:

    Este Psalmul 50 – in interpretare psaltica! De ce sa provoace “aoleuri” o astfel de cantare profunda? Cred ca este o legatura intre neputinta de a asculta o astfel de cantare si a intelege semnificatia colivei…

  6. textier Says:

    monica, teodora, zaza: :)
    vladimir: tu, care esti cel mai estet dintre noi, nu gasesti totusi cam kitschy tot contextul? cred ca de aia “aoleu”…

  7. Mihaela Berneaga Says:

    Acum vreo 20 de ani, un bun amic de origine libaneza a vrut sa-mi faca o surpriza de ziua mea. Traim in camin, la citeva mii de kilometri distanta de casa si duceam dorul prajiturilor delicioase facute de mama.
    Cu mult tam-tam, pritenul meu mi-a spus ca o sa-mi faca o super prajitura de origine libaneza (n-am verificat niciodata acest detaliu) pe care, la ei, gospodinele o prepara doar la nunti, botezuri, aniversari. Intr-un cuvint, doar la evenimente speciale.
    Faimoasa prajitura era, de fapt, coliva noastra usor mai insiropata.
    Am ris impreuna trei zile si trei nopti cind i-am povestit ca la mine acasa aceeasi prajitura e tot pentru evenimente speciale. Numai ca de pe lumea cealalta! :) )

  8. vladimir Says:

    :) )poate pentru lumea cealalta?!

    Florin@ da, gasesc mai mult decat kitsch-os intregul context, tocmai pentru ca se baga in lucruri intime, personale…

  9. Turambar Says:

    LOL. Faina maniera de a ma trezi, recuperand posturile necitite de ceva vreme :)

    Aceeasi senzatie de desacralizare si de “s-a dat voie” am avut-o zilele trecute cand am cumparat sorici dintr-un magazin de delicatesuri carnatzureshti de Plescoi. You know, the real thing (pe undeva prin spatele Pietei Alba Iulia – trebuie neaparat sa mergeti).

    Ei bine, dincolo de parfumul inconfundabil al soriciului facut ca la mama acasa, moale, sarat, usor afumat, fara E-uri, am avut si senzatia de “waw”. Waw, mananc sorici in miezul verii. Un mizilic altminteri puternic incarcat simbolic: Craciun, ritualul taierii porcului, zapada, frig, colinde, alea alea.

    Mda. Ou sont les shoricis d’antan?

    :)

  10. textier Says:

    mihaela b: oho… si pun pariu ca acolo la ei pun muguri de pin, migdale :P
    turambar: as lua vreun m de carnati… cred ca si micii sint buni… ii poti minca acolo gata prajiti?

  11. Turambar Says:

    Carnatii sunt excelenti. Picanti, uscati, subtziri shi rai :) . Iar shoriciul este totalmente incredibil. The real shorici. The way they used to do it back then, when we were kids.

    Nu, nu serveshte shi mici la botul calului. Trebuie sa’i cumperi si sa ti’i faci acasa, in intimitatea balconului :)

    Intre timp, pe langa Dimitrov am descoperit si o macelarie turceasca. Am cumparat nishte kebabutzi shi nishte cotlete de miel, un deliciu… :)

  12. Anonymous Says:

    Chiar nu se poate cumpara coliva in Bucuresti???? Sint innebunit dupa coliva, ar trebui sa imi pot cumpara de undeva. Vreun intreprinzator, va rog?
    Snack Attack avea un desert pe numer Armina care semana cu coliva, dar nu era chiar coliva… Vreau coliva!

  13. textier Says:

    anonimule, azi e 14 iunie si e smbata mortilor (mosii de vara)! fuga repede la cea mai apropiata biserica: sint munti de coliva gratis pt. tine: ma rog, nu gratis: de pomana… vezi sa spui bogdaproste sau “sa fie primit”.
    data viitoare te rog sa semnezi (macar cu un nick), da?

  14. Posibili mucenici? Says:

    [...] Despre sacru în bucate şi secularizarea deserturilor am mai zis ceva aici. [...]

Leave a Reply