Deunăzi, cei mai celebri percuţionişti români, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Corneliu Stroe, au făcut o toxiinfecţie urîtă la Tulcea, după o cîntare cu Fanfara Zece Prăjini. De vină ar fi – se pare – mîncarea cu care i-au servit gazdele. După cîteva ore de perfuzii la spital, muzicienii au plecat spre Constanţa, unde aveau concert a doua zi!
Ce le-ar fi zis doctorul? Cică: mai uşor cu toba la vîrsta voastră…
(c) Killer Suceava
Comunicat de la Zolist:
… în următoarea ediţie a DEX-ului!
O comisie la nivel înalt de lingvişti studiază posibilitatea acceptării variantei alternative de plural succesuri pentru subst. succes (cu pluralul actualmente recomandat succese).
Argumentaţia? Modelele deja existente:
stres – stresuri
fes – fesuri
nes – nesuri
mercedes – mercedesuri
ABS – ABS-uri
… …
Cestit Velikden!
Revin la blog cînd revin din Bulg.
Ei bine, da. Am făcut-o şi pe asta, în anii ‘90, cînd Duru era lider în România. Era o epocă a pieţelor şi a complexelor en gros, cînd supermarketurile încă suspinau, iar publicitatea adevărată era cea folclorică, orală, “executată” de precupeţi la faţa locului şi testată permanent pe public.
Evident, un brand atît de popular şi de sugestiv sonor precum Duru avea parte de sloganul lui folcloric, neoficial, autoironic (cel puţin)… Ca folclorist amator şi ca oficiant al brand-ului, am cules mai multe variante, dintre care cea mai cristalizată şi mai răspîndită era:
Cumpăraţi săpunul Duru / care spală bine curu’!
Sloganul oficial, “de la televizor”, al săpunului Duru era “Pentru o lume mai curată”… Deci inevitabil conţinea cuvîntul cu c…
Spotul corporate, venit din Turcia şi adaptat în română, arăta mulţi copii de 10-14 ani (hm…), majoritatea fetiţe (hm…hmmm…) în bluziţe albe, imaculate, alergînd pe o pajişte şi cîntînd cu însufleţire: Du-u-ru… Du-u-ru… pentru-o lume mai curată… mai senină… (Nu l-am găsit pe Youtube, dar cine îşi aminteşte poate confirma: era genul eurovisionlîk, giugiuc, halal bre!)
Ca să întregesc panorama, să spun că “duru” în turcă înseamnă pur, curat, neprihănit, imaculat… Şi orice alt slogan de tip descriptor ar fi sunat… tot pe acolo: dacă evitam cuvinte precum curat, curăţenie, tot dădeam de cuvinte precum pur sau pură (!!!), care ne-ar trimis din lac în pu… ţ. (Hm: ce-ar fi fost să propun virginal?)
Aşa că, deşi nimeni nu recunoştea făţiş, toată lumea era fericită cu sloganul de iarmaroc, care vindea cu siguranţă mai mult decît spotul TV. Acestuia din urmă îi rămînea sarcina de a face imagine… faţadă… cum ar veni, să “spele faţa”…
Într-un articol confesiv pentru IQads (De ce m-am lăsat de publicitate), regizorul Tavi Segărceanu “Sega”, fost copywriter şi deputy CD, dezvăluie un pic din atmosfera de aburire corporatistă la care sînt supuşi (mai toţi) oamenii de creaţie din România. Spre deosebire de Beigbeder (cu care îl asemuie un comentator mai jos), Sega are delicateţea de a nu acuza făţiş… dar ne îngăduie să citim multe printre rînduri… E insight-ul cuiva care a trăit nemijlocit, din interior, manipularea de gradul zero; cea care l-a făcut ca, la rîndul său, să-i manipuleze pe alţii fără să conştientizeze mai nimic (altceva decît premii, glorie, goana după the big idea şi alte himere gonflabile)…
Related link: Publicitarii români recunosc că reciclează idei
… şi culmea! majoritatea creativilor (intervievaţi de Petre Barbu şi Ioana Bunea) nu văd nimic rău în asta! Cu alte cuvinte…
- o reclamă refuzată de un ghid TV poate fi refolosită pentru o marcă de televizoare ieftine (flagrantul caz, evocat în articol, exhibat public chiar de directorul de creaţie care “a comis-o”);
- o reclamă refuzată de un energizant poate fi refolosită pentru un suc de fructe (pentru că, nu-i aşa, fructele dau energie) ;
- o altă reclamă, refuzată de respectivul suc de fructe, poate fi folosită pentru o gamă de mezeluri (pentru că şi carnea dă energie, da?!)…
… şi tot aşa.
Singur Brăduţ Florescu (format la şcoala lui Bernbach şi deci sensibil la criteriul relevanţei) încearcă o modalizare: reciclarea e admisibilă doar la nivel de platforme creative (acestea fiind entităţi supreme, rarefiate şi larg cuprinzătoare, ca Eidos-urile platoniene), nu însă la niveluri inferioare (concepte creative, variante de realizare… sau “execuţie”, cum se zice în branşă).
Articolul e pe cît de important, pe atît de curajos, întrucît dezvăluie un simptom grav al metehnelor de care suferă publicitatea românească.
Marţi 15, după 18:00, Sarmalele Reci cîntă live la ProTV la emisiunea lui Măruţă, Happy Hour.
Ultima dată cînd au fost Sarmalele la Măruţă, acesta era la Tonomatul DP2 şi s-a purtat foarte arogant şi superior cu Zoli & Co. De cînd a venit HH, parcă s-a mai “scuturat”. Mai ales că – din cîte am aflat din tabloide – are acum lîngă el pe cineva care chiar ştie muzică…
Vineri 18, de la 18:00, Sarmalele Reci live în show-ul “Ne vedem la TVR”, o emisiune cu prieteni invitaţi tot din domeniul muzicii. De-a lungul anilor, Zoli a fost invitat la Loredana, Bere Gratis şi Taxi. Cine o să vină acum la Sarmale?
Leapşă primită de la Diana Caracota, de pe blogul IQads: top 5 video ads – all time favourites.
Cum sînt lipsit de fair play la jocul ăsta, mă grăbesc să îi răspund, fără a face o selecţie definitivă, tip… “top” (e mai degrabă tip hop-ţop, acum pe loc).
RECTIFIC: Leapşa merge merge mai departe… la Pisicot!
Mulino Bianco – Veneţia (n-am mai găsit Florenţa, sper s-o posteze din nou careva) – cu dedicaţie fanilor Dorna
Peugeot 206 – Indianul
Xnet – Taraful
VW – Deszăpezirea
Disney – Talk to me ‘that’ special way
