de Florin Dumitrescu, art. publicat în Adevărul de azi, la rubrica Glorii de galantar

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IQIkmTe7dOY&rel=1]

Am discutat cu mamele unor copii în vârstă de 14-15 ani: prima generaţie Pampers în România. Din întâmplare (sau nu?) toate femei de succes, pe deplin realizate profesional. Relatarea lor este, mai mult sau mai puţin, aceeaşi: în întâmpinarea noului născut, îşi pregătiseră trusouri complete de feşe, scutece, tifoane; oale, ligheane şi altele de folos la curăţarea periodică a lenjurilor copilului, – totul după o străveche tradiţie a lăutului şi înfăşatului. Pe atunci abia descoperit de piaţa românească, scutecul de unică folosinţă – pampersul, cum este denumită categoria de produse cu un nume de brand alunecat în vocabularul comun – şi-a făcut loc, în chip firesc, în viaţa tot mai multor familii. Acareturile înfăşării au fost abandonate treptat, fără regrete. Mame, bunici şi bone s-au deprins să schimbe pamperşi, după cum s-au dezvăţat, încetul cu încetul, să mai imobilizeze membrele „coconului” cu feşe interminabile, „aşa, ca să nu facă picioare strâmbe”. Măruntul accesoriu igienico-vestimentar a produs o adevărată revoluţie post-decembristă. Pediatrii cu sfaturile lor, publicitatea cu folclorul derivat din ea („mai curat, mai uscat”, „porţie dublă de suc, porţie dublă de pipi”) – au avut rolul lor în subtilul proces de lămurire şi educare.
Cum aşa? Un chilot de hârtie? Pe care-l arunci?! Cum? Îl laşi să mustească de pipi şi caca ore-ntregi?! Adică poţi lua copilul cu tine peste tot? Fără griji? Deci nu mai eşti o sclavă a igienei copilului? – Iată că toate aceste răspunsuri primeau acelaşi răspuns liniştitor… Şi iată cum femeia română şi-a pornit emanciparea nouăzecistă (şi) datorită acestui crâmpei de hârtie absorbantă.
A fost într-adevăr o femeie cea care a avut ideea scutecelor moderne. În New York-ul anilor ’40, Marion Donovan era o damă în vogă… în toate sensurile: jurnalistă la Vogue, se bucura de o viaţă intelectuală bogată şi de o carieră de succes. Dar Marion renunţă la toate acestea, o dată cu măritişul şi cu debutul carierei de mămică. Excedată de spălatul scutecelor, fosta cronicară de modă are în 1946 ideea unui scutec impermeabil… pe care îl confecţionează din muşama, îl testează… şi îl lansează în 1949 pe piaţă, sub numele de Boater. Acest scutec refolosibil, imparmeabil şi lavabil e un pas înainte… Dar e încă un articol greoi: are armături de metal şi cheutori de plastic! Ideea unui Boater de hârtie, deopotrivă absorbant şi îndeajuns de ieftin pentru a putea fi aruncat îi va veni totuşi lui Marion. În 1951 depune patentul… dar invenţia va rămâne în stadiul de proiect.

Abia în 1961, Vic Mills, un bunic american care mai ajută la înfăşarea nepoţeilor, deşi lucrează la Procter & Gamble, conectează ideea unui scutec celulozic cu oportunitatea oferită de fabrica de hârtie absorbantă, abia înfiinţată de P&G. Astfel iau naştere clasicii Pampers, produs primit cu entuziasm de către consumatori. La scurt timp după lansare, magazinele şi farmaciile abia fac faţă cererilor… De atunci, pampersul a evoluat, conferind tot mai multă libertate de mişcare copilului (important pentru evoluţia lui ca individ) dar şi mai multă independenţă mamei (important pentru evoluţia societăţii).

(în ambele sensuri)

de Florin Dumitrescu, art. apărut în B24FUN-ul de azi

Sunt italienist, după diplomă… şi nu numai: după cum beau cafeaua; după pantofi; după cum mă pomenesc uneori vorbind ca Răducioiu. L-am citit pe Dante până să ştiu toate postumele lui Eminescu. Mi-e simpatică Ada Milea, pentru că seamănă (cum arată, nu cum cîntă!) cu
Angelo Branduardi. Iar cel mai tare rapper e Jovanotti, să fie clar!
Zilele astea mă simt ca o redută asediată, printre aceia, majoritatea pretinşi intelectuali, care-şi strigă dispreţul şi revolta faţă de “macaronarii împuţiţi”, veniţi încoace la agăţat; la năimit robi fără acte; la întins tentacule oculte… Faţă de fasciştii atavici care, precum Prodi şi Veltroni, flutură steagul stângii, dar câştigă voturi cu instigări la ură.
Oameni buni, ei nu sunt Italia; aşa cum nici Mailat nu este România. Italia e un tărâm al toleranţei, iar italienii sunt poate cei mai generoşi cetăţeni din UE.
Dar de ce ezit oare să spun “oameni buni”? Nu cumva italofobii noştri de ocazie sunt aceiaşi care se simt oripilaţi de confuzia dintre români şi romi? “Adică să fim noi, oameni cumsecade, asemuiţi cu toţi veneticii, nespălaţii, analfabeţii!” – îi auzi spunând. Dispreţul se împleteşte cu dezgustul, dar ţâfna e aceeaşi: complexul de inferioritate basculează într-unul de superioritate. Să fii cetăţean român în acte nu înseamnă neapărat să fii român, declară aceşti omologi valahi ai xenofobilor din
Peninsulă.
Sunt sigur că nu sesizează că intransigenţa lor o repetă pe cea a trufaşilor italioţi. Sunt sigur că nu-şi conştientizează vina. Sunt sigur că, dacă aş invoca principiul răspunderii istorice faţă de naţiunile asuprite, aş predica în deşert. (Pe-asta am învăţat-o de la nişte intelectuali italieni de stânga. Dar unii adevăraţi…)

semnal, telalîcuri 28 November 2007, 112 Comments

ArgueAds
Ana Militaru vs. Florin Dumitrescu

Ea critică, el dezvăluie.
Ea e insidioasă, el e insider.
Ea e milităroasă, el le înfloreşte.
Amîndoi se ceartă, iar cititorul cîştigă.
Sînt Ana Militaru şi Florin Dumitrescu, care pro şi care contra, după caz, pe seama celor mai controversate reclame ale momentului.
Citeşte-i în ArgueAds, numai pe IQads!

Episodul I:
Pensionarii cu spada la perete! BCR Fond de pensii

Related links:
Blogul IQads – Răzbunarea publicitarului (postat de Ana)
Veteranii în războiul pensiilor
Reclamă la pensii private

sarmalisme, semnal 27 November 2007, 377 Comments

O convorbire sinceră, acasă la rockeri adevăraţi.
E anunţat printre altele şi concertul de pe 7 decembrie de la MŢR.

semnal, telalîcuri 23 November 2007, 214 Comments

Duminică 25 noiembrie, ora 12:00, la tîrgul Gaudeamus se lansează cartea-eveniment pe care o anunţam zilele trecute. Este vorba de Cartea cu bunici, scrisă de 92 de coautori, coordonată de Marius Chivu şi editată de Humanitas. Cunoscutul critic a avut ideea unui volum colectiv, în care literaţi şi oameni de cultură să îşi evoce mămăiţele şi tătăiţii, în cîte un fragment inedit. Marius Chivu mi-a făcut onoarea să mă includă şi pe mine în prestigioasa listă a semnatarilor.
Important! Această antologie a copilăriei este lansată (şi) cu scop caritabil: fondurile obţinute din vînzarea ei merg la orfelinate. Aşadar cine cumpără cartea îşi face bine sieşi, printr-o lectură de calitate; dar şi micuţilor care nu au parte de părinţi şi bunici, şi ai cărui “naş literar” poate deveni printr-o mică dispensă din propriul portofel…
Încă o mică tuşă a textierului: Cartea cu bunici a fost editată cu sprijinul brand-ului Untdelemn de la Bunica, la a cărui lansare a luat parte şi subsemnatul, acum 7-8 ani.
Iniţial am vrut să fac reclamă cărţii prin anunţarea exclusivă a vedetelor care au semnat în volum, care nu sînt puţine. Apoi mi-am dat seama că nu pot face o selecţie nepărtinitoare, aşa că îi listez mai jos pe toţi 92 autorii, în ordine alfabetică:

Gabriela Adameşteanu, Radu Afrim, Iulia Alexa;
Adriana Babeţi, Anamaria Beligan, Adriana Bittel, Ana Blandiana, T.O. Bobe, Lidia Bodea, Emil Brumaru, Alin Buzărin;
Alexandru Călinescu, Matei Călinescu, Daniela Chirion, Marius Chivu, Livius Ciocârlie, Adrian Cioroianu, Alexandru Cizek, Andrei Codrescu, Denisa Comănescu, Radu Cosaşu;
Dana Deac, Florin Dumitrescu;
B. Elvin;
Cătălin Dorian Florescu, Filip Florian, Matei Florian, Şerban Foarţă;
Emilian Galaicu-Păun, Vasile Gârneţ, Cristian Geambaşu, Dragoş Ghiţulete, Cristian Ghinea, Bogdan Ghiu, Stela Giurgeanu, Adela Greceanu;
Bogdan Iancu, Nora Iuga;
Doina Jela, Alexandra Jivan;
Ioan Lăcustă, Florin Lăzărescu, Dan Lungu;
Cosmin Manolache, Anca Manolescu, Angela Marinescu, Virgil Mihaiu, Mircea Mihăieş, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan C. Mihăilescu, Vintilă Mihăilescu, Ruxandra Mihăilă, Lucian Mîndruţă, Adriana Mocca, Cristina Modreanu, Ioan T. Morar, Ioana Morpurgo;
Radu Naum, Ioana Nicolaie;
Tudor Octavian, Andrei Oişteanu;
Radu Paraschivescu, H.-R. Patapievici, Dora Pavel, Irina Petraş, Cipriana Petre, Răzvan Petrescu, Marta Petreu, Andrei Pleşu, Ioan Es. Pop, Adina Popescu, Simona Popescu;
Radu Pavel Gheo, Tania Radu, Antoaneta Ralian;
Ana Maria Sandu, Mircea-Horia Simionescu, Sorin Stoica;
Alex Leo Şerban, Robert Şerban, Tia Şerbănescu, Cătălin Ştefănescu, Pavel Şuşară;
Iulian Tănase, Antoaneta Tănăsescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici, Călin Torsan;
Traian Ungureanu;
Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Ciprian Voicilă, Sever Voinescu.

Related links:
Adriana Babeţi, Bunicoteca
Adriana Mocca, Cartea cu bunici
Iulian Tănase, Dare de seamă despre bunici
Ziarul de Iaşi, Amintirile despre bunici…
Formula As: Dia Radu, Cartea cu bunici
Radu Afrim, O carte esenţială…
Luciat, Doi munţi drept moştenire
Luciat, Povestea puşcăriei…
NOU: Dana Ionescu, Exerciţiu de admiraţie

semnal 23 November 2007, 1,394 Comments

Realizatorii fostei emisiuni Marfă, sub bagheta aceleiaşi Ana Maria Caia, revin, tot pe Realitatea, cu GSU (Ghid de Supravieţuire Urbană). E un serial de mini… de micro-emisiuni, nu mai lungi decît videoclipurile, în care se istoriseşte cîte un obiect, cîte o modă, cîte o deprindere de consum. Un fel de enciclopedie… quicky! Pilulele GSU au haz şi datorită abordării pragmatic-hedoniste, nu lipsită de ironie (în conformitate cu titlul). O parte din tuşa stilistică smart & witty vine şi de la formatul scurt, care constrînge la concizie şi mozaicare. Uite, la cîte vorbe am scris aici, se şi ducea juma’ de emisiune…
Primul episod e dedicat – provocator, huh? – drogurilor. Interesant e motivul pentru care sîntem descurajaţi să le consumăm… destul de neaşteptat pentru un canal oficial, dar în fond foarte credibil şi persuasiv pentru targetul tînăr. (Oamenilor ăstora ar trebui să li se încredinţeze campaniile anti-drog, nu pateticilor din agenţiile toacă-fonduri.)
Şi mai interesant este amănuntul, inclus în acest prim episod, că firma Bayer a inventat heroina cam în aceeaşi perioadă în care a inventat şi aspirina; şi că prima doctorie se putea cumpăra la liber, în timp ce pentru a doua se cerea reţetă… Aşa este, confirm: e ceea ce am omis (cu un oarece regret) să menţionez în recentul meu articol despre aspirină: aceluiaşi Felix Hoffmann, inventatorul aspirinei, îi “datorăm” şi heroina. Aceasta din urmă trebuia pur şi simplu să calmeze tusea… Şi multă vreme nu s-a ştiut că provoacă dependenţă…

Related links:
Comanescu – Ceva nou pe Realitatea
Realitatea.net – GSU

de Florin Dumitrescu, publicat în Adevărul de azi la rubrica Glorii de galantar

Mult timp în preajma lui ’89 la noi se importa altă cafea instant decât Nescafé. Dar consumatorii îi ziceau tot nescafé; sau, mai simplu, nes. Puţini români ştiau pe atunci că Nescafé era un cuvînt-valiză între numele producătorului Nestlé şi cuvântul café. Dar ştiau bine că Nescafé este cafeaua solubilă prin excelenţă.
Autorul acestor rânduri a făcut parte dintr-un colectiv de publicitari care, la începutul anilor ’90, avea misiunea să îi dezveţe pe români să zică nes; şi să îi „educe” să spună cafea solubilă. Concurenţa de atunci avea o tentativă similară, autodefinindu-se însă cafea instant. Această ambiguitate de termeni se pare că n-a ajutat nici unora, nici altora: lumea a continuat să spună nes, chiar şi în instanţe cît de cît oficiale, cum ar fi meniurile restaurantelor (deseori ortografiat „ness”).
Orice atare demers a pălit însă în faţa marilor campanii ale Nescafé-ului, care a intrat în România pe poarta din faţă, în chip de „real thing”. Când, peste câţiva ani, subsemnatul avea să lucreze pentru Nestlé România, nu se mai cerea definită categoria (spre deosebire de alte brand-uri celebre, Nescafé nu era deranjat de intrarea numelui său în rândul substantivelor comune). Confuzia era justificată, etimologia dedubla istoria; compania Nestlé fiind cea care a lansat cafeaua solubilă sub formă de praf; şi, mai târziu, varianta de cafea solubilă granulată, de mare succes în zilele noastre.
E interesant de ştiut că, la originea companiei Nestlé, se află tot o invenţie în domeniul alimentar: cea a laptelui-praf, în 1867, datorată farmacistul Henri Nestlé. Acest neamţ şvab, stabilit la Vevey, în Elveţia, avea să-şi impună definitiv produsul-minune în urma câtorva cazuri reuşite de tratare cu „formula” sa a bebeluşilor alergici la alt tip de lapte; şi mai ales a cazurilor de mame cu insuficienţă de alăptare. Logoul noii companii, o ilustrare a numelui (Nestle = cuibuşor în dialectul şvab), părea să definească de minune spiritul care o animă: un cuib în care pasărea-mamă îşi hrăneşte puii.
Succesul formulelor de lapte instant avea să crească treptat, într-un secol XX marcat de moda alimentelor concentrate, pînă în pragul celui de-al Doilea Război Mondial; când descreşterea interesului pentru lapte se înlănţuie cu lansarea pe piaţă a cafelei solubile. Şi cum nou inventatul Nescafé intră în raţia soldaţilor americani, victoria va fi practic asigurată şi pe front comercial, pentru compania devenită între timp multinaţională.
Ce categorii a mai lansat Nestlé de-a lungul vremii? – Laptele condensat, diverse băuturi răcoritoare pe bază de cafea şi, într-o anumită măsură, chiar ciocolata cu lapte! Conform isoriei, această ultimă invenţie îi aparţine lui Daniel Peter, un ciocolatier din Vevey, care însă, pentru aducerea amestecului său de ciocolată la o formă adecvată comercializării, a fost ajutat tot de vecinul său Henri Nestlé, în 1875. Peste veac, Nestlé va cumpăra făbricuţa lui Daniel. Dar şi multe alte obiective, din ce în ce mai importante, de la îmbuteliatori de apă minerală pînă la producători alimentari majori, precum Maggi şi, mai recent, grupul Delta, unul dintre liderii pieţei europene a îngheţatei.

parenting, semnal 21 November 2007, 131 Comments


www.compania.ro
www.gaudeamus.ro
vladimir bulat

Uncategorized 20 November 2007, 535 Comments

Baby was a black sheep. Baby was a whore.
Baby got big and baby get bigger.
Baby get something. Baby get more.
Baby, baby, baby was a rock-and-roll nigger.
Oh, look around you, all around you,
riding on a copper wave.
Do you like the world around you?
Are you ready to behave?

Outside of society, they’re waitin’ for me.
Outside of society, that’s where I want to be.

Baby was a black sheep. Baby was a whore.
You know she got big. Well, she’s gonna get bigger.
Baby got a hand; got a finger on the trigger.
Baby, baby, baby is a rock-and-roll nigger.

Outside of society, that’s where I want to be.
Outside of society, they’re waitin’ for me.

(those who have suffered, understand suffering,
and thereby extend their hand
the storm that brings harm
also makes fertile
blessed is the grass
and herb and the true thorn and light)

I was lost in a valley of pleasure.
I was lost in the infinite sea.
I was lost, and measure for measure,
love spewed from the heart of me.
I was lost, and the cost,
and the cost didn’t matter to me.
I was lost, and the cost
was to be outside society.

Jimi Hendrix was a nigger.
Jesus Christ and Grandma, too.
Jackson Pollock was a nigger.
Nigger, nigger, nigger, nigger,
nigger, nigger, nigger.

Outside of society, they’re waitin’ for me.
Outside of society, if you’re looking,
that’s where you’ll find me.
Outside of society, they’re waitin’ for me.
Outside of society.

arhivă, semnal 19 November 2007, 39 Comments

(teaser)
O să am două lansări la Gaudeamus: vineri după amiază şi duminică la prînz. O dată prezint o carte la Compania şi altă dată particip în calitate de coautor al unui volum colectiv la Humanitas. Amănunte cît de curînd… Nu spun decît că ambele cărţi sînt legate de lumea copilăriei, fără a fi neapărat cărţi de copii tout court.
Deocamdată – moment poetic:
în premieră online – poemul Lalelele, hitul volumului Ana are mere, premiat la Cartea Românească, cu care debutam acum 10 ani… tot la un tîrg Gaudeamus…
www.gaudeamus.ro