textier.ro

Acum aproape 100 de ani. Epoca de aur a comunicării comerciale.
Un fabricant de sare avea de comunicat un beneficiu unic despre sarea lui: că nu se întăreşte la umezeală.
Din fericire, oamenii pe vremea şi în ţara acelea nu aveau prejudecăţi, cum că brand character-ele (mascotele) sînt jucării pentru copii; că dacă faci ceva mai jucăuş cazi de neserios; că dacă faci ceva prea “la prima mînă” te rîde lumea.
Şi, din cîte relatează istoria oficială a brand-ului, nu a fost deloc “prima mînă”…
Dar ăsta e atributul marilor artefacte: toţi zic că e simplu, că e la îndemîna oricui, că “asta pot şi eu”, că “asta poate şi fi-miu de doi ani” etc. … Evident, după ce au văzut/auzit/receptat chestia! Numai că, pînă să o vadă/audă/recepteze, nimeni… dar NIMENI… dar ABSOLUT NIMENI nu s-a gîndit la ea!
Să mai spun că în suta asta de ani fetiţa Morton Salt a devenit un icon al Americii? Că a inspirat artişti şi că, în general, a fost “sarea pămîntului” în materie de fantasme pop-cult?
Pe emisfera cealaltă, România, care în general musteşte de genii, are parte de comunicări “elaborate”, departe de simplismul, consumerismul şi “primele mîini” ale “proştilor ălora de americani”.
Un exemplu de cum se pot combina mai multe idei într-un layout, pe tema sării, a umezelii, a ieşitului din turmă, a conţinutului de iod etc. e mai vechea ispravă publicitară cu oile care stau în ploaie cu umbrelele închise, în afară de una, zîmbitoare care ar fi întruchipat consumatorul de sare conştient. Remember? A acoperit într-o vreme multe panouri din ţara asta… Că n-a fost un succes – nu e de mirare: era adresată celor puţini, acei happy few ieşiţi din turmă…
Cum? Era o campanie care se adresa maselor? Se urmărea conştientizarea avantajelor consumului de sare iodată? Se dorea cumva un impact masiv? Hai măăă… Ce vulgar…

brand character mascot slogan american icon popular culture