textier.ro

(c) S.A. Matei

În ultima Dilematecă (număr emi-versar), Marius Chivu face un interesant şi necesar grupaj al stării Bardului Naţiunii în contextul socio-cultu-literar al ultimilor ani. Încheierea îi este acordată lui – tadam! – Scornelius de pe LiterNet, în capitolul de două pagini (text + foto), intitulat Eminescu (TM).
Că Eminescu are potenţial de brand, că renumele Poetului poate avea (şi chiar are) virtuţi merceologice – rezultă din colajul sui generis obţinut din chemarea lui Scornelius, reacţia aulic-dispreţuitoare a d-lui ministru Iorgulescu (stimulat de discuţie să ne spună cum ar face d-sa “branding de ţară”…) şi cele mai savuroase răspunsuri ale concurenţilor. Nu lipseşte Cardul Împărat şi Proletar al lui S.A. Matei, prezent astfel pe un tărîm care conciliază poziţiile “boiereşti” ale Dilemei cu cele ale anti-elitarzilor (sau, cu termenii maestrului Mihăeş, pe “boieri” cu “oieri”).
Pentru întărirea argumentării, nu lipseşte macheta cu “Nea Emy pe bemvan”, din campania pentru Bani Rapizi.

În încheiere, e de datoria mea să dau o necesară erată:

• Prima ediţie a concursului scornelian s-a numit “Pune-l pe Eminescu la produs”, nu “scoate-l…” – nuanţă care poate schimba fatalmente sensul unei manifestări culturale decente şi bine intenţionate.
• Parfumul Venere & Madonă nu era propunerea lui Lucian Boariu, cel care a fost premiat pentru “ciorăpeii nepereche”.