Uncategorized 14 December 2006, No Comments

… un “spor de vedeta” de 2.000 RON
HotNews apud Gardianul

telalîcuri 14 December 2006, 2 Comments

(c) Bükreş

Juniorul pretindea suspendarea campaniei Zapp cu Ceauşescu senior părăsit de congresiştii care ies din sală cu mobilele la ureche, în mod haios anacronic. Numai că între timp campania s-a şi terminat… Prinde orbul, scoate-i ochii!
Înfrîngerea are însă rol de precedent juridic. Pretendenţilor în materie de folosire a imaginii li se mai înfrînează elanul. Din păcate, Gardianul din care preiau ştirea nu prezintă decît “dreptatea” părţii reclamante.
Dar există precedente mai… precedente, în materie de folosire a imaginii lui Ceauşescu în publicitate: relansarea Cavit-ului dupa 2000, precum şi campania Connex din ‘98, special creată pentru Academia Caţavencu, care folosea fotografii ale cuplului Ceauşescu. Acestora, în funcţie de context, li se ataşau bule cu replici legate de GSM, SMS etc. (în aceeaşi logică a anacronismului comic). Campania a adus primul premiu românesc la Portoroz agenţiei D’Arcy. A fost o operă colectivă, “corală”, în care art-directorul (pe atunci) Adrian Boţan “a jucat simultan” cu mai mulţi copywriteri, fiecare completînd cît mai multe bule, la inspiraţie. Cel mai prolific a fost Liviu David. Eu am avut una singură care s-a publicat (şi de care îmi aduc aminte): Nicolae şi Elena Ceauşescu la timona unui iaht, scrutînd zarea. Ea, de colo: – Ce mare e asta, Nicule? El: – Marea Conectare! (ăsta era numele, de asemenea dat de mine, al promoţiei aniversare Connex). Aiureli, onorata instanţă…
O excelentă campanie cu imagini de dictatori (Mao, Hitler) este cea pentru revista Dosarele Istoriei (Graffiti, 2005, multiplu premiată). Sînt figuri intrate în patrimoniul vizual universal fatalmente, prin chiar acţiunea abuzivă a respectivilor.
Cred că e simplu pentru un avocat să demonstreze logic, indiferent de legi şi coduri, că o imagine care ne-a fost zeci de ani băgată pe gît cu forţa, în beneficiul unui grup restrîns, a devenit prin forţa lucrurilor un bun public. Cred că românii sînt dispuşi azi să respecte drama lui Valentin, în măsura în care şi el respectă drama “tutulor” românilor.
(Iniţial postat pe HotNews Blog)
Uncategorized 14 December 2006, No Comments

De dragul clash-ului dintre stiluri postez acest “rock oriental”. Rachid Taha, un maestru al acestui gen de fuziune, a dat iz magrebian clash-icului Rock The Casbah. Anume pentru această cîntare l-a invitat pe Mick Jones, care îi redă backing-vocalul tipic de Clash. Mick (a cărui dantură încălecată o întrece chiar şi pe a lui Hugh Grant!) era vocea subţire, dulce (nu rareori ironică) a Clash-ilor. Vocea aspră, rugoasă şi vehementă îi aparţinea regretatului Joe Strummer, pe care Rachid îl înlocuieşte cu succes.
Casba-ua originală a apărut pe antologicul album Combat Rock din ‘82 (unde, că veni vorba de colaborări, Allen Ginsberg şi-a imprimat vocea într-un cîntec-recitativ).
Rachid Taha a cîntat în România acum 2 ani, în cvasi-anonimat, la o francofonea de-aia în piaţa publică, gen Fête de la Musique… Bineînţeles, am aflat de cîntare cu mult timp după aceea…

Uncategorized 13 December 2006, 3 Comments

“Sunteţi tineri şi nu aveţi experienţă profesională [...] sunteţi părtaşi la această situaţie de circ, de confuzie care este pe piaţă. Goana după audienţă v-a făcut pe toţi dependenţi de Gigi Becali. Sunteţi toţi servitori la curtea lui Becali […] L-aţi invitat şi v-aţi distrat toţi pe seama lui Becali, cântându-i în strună, fără să puteţi să-i dovediţi că este un paranoic, că e o mare minciună, că toată povestea bogăţiei lui ascunde foarte multe lucruri dubioase şi că toate promisiunile lui sunt gogoriţe [...] l-aţi lăsat să devină un mit naţional şi [...] speranţa românilor. [...] în special televiziunile, ProTV fiind campion în cazul Becali şi apoi B1TV, OTV şi aici ai făcut asta [Mădălin Ionescu, Naţional TV], dintr-o disperare de audienţă, ceea ce înseamnă un mare atentat la încrederea românilor”.
Cornel Nistorescu, live la Naţional TV, apud ContraSENS

Nistorescu despre Becali:
http://www.youtube.com/watch?v=alb_kX8PmIU&mode=related&search=
Becali despre Nistorescu:
http://www.youtube.com/watch?v=FVUdjJX507M&mode=related&search=

Se pare că Dumitru Gorzo a fost invitat vineri în Frame, la lansarea cărţii lui Andrei Gheorghe, absolut din greşeală. Supunîndu-se legilor lui Murphy, vreo asistentă surmenată care trebuia să-l invite pe Gorzo (Andrei) filmologul, “coleg” de B-24 cu Gheorghe, s-a oprit pe lista de contacte la… Gorzo (Dumitru) pictorul. Tema invitaţilor era să citească o schiţă din carte fiecare – de la politicieni ca Ponta şi Boureanu la scriitori ca B. Ghiu şi T. Octavian, trecînd prin planete ca Moldova şi comete ca Nicola (ei da: am fost şi eu acolo, la capitolul florini, alături de Piersic jr). Gorzo (pictorul) neştiind consemnul, nu şi-a pregătit textul de lecturat. Atunci, fie din spirit de bravadă (”hai să fiu eu mai alternativ decît Gheorghe”), fie din cine ştie ce frustrări inavuabile s-a apucat să relateze “cum f… ciobanii oile” – unei asistenţe, din care nu lipseau doamnele respectabile (Corina Drăgotescu sau doamna Andrei Gheorghe…) şi minorii (fetiţa lui Andrei Gheorghe)… Pasămite o parodie a subtitlului Banalitatea s-a născut la oraş al cărţii: tot astfel, a pretextat Gorzo, se poate spune că “genialitatea s-a născut la sat” şi, cum procedeul zoofil al ciobanilor ar putea fi un exemplu de geniu rural aplicat… iată-ne iniţiaţi fără voie în tenebroasele secrete ale stînelor! Culmea e că pastişa lui Gorzo se aplica unui titlu pastişat la rîndul lui după Blaga, cel care credea “că eternitatea s-a născut la sat”… P(r)ostmodernism, frate! La încheiere vorbitorul nu a ratat o aluzie “haioasă” la savoarea brînzei telemea…
Asistenţa l-a ascultat cu deplină răceală. Următorul invitat la microfon, Florinel Piersic, a încercat să detensioneze atmosfera cu o glumă de circumstanţă…
Acuma da: ştiu şi admit că pentru artişti telurici şi glandulari precum Dumitru Gorzo, frustrările cu cît sînt mai maladive cu atît sînt mai creative etc. Ştiu şi nu contest faptul că, în arta sa, Gorzo îşi exhibă cu forţă şi grandilocvenţă himerele cele mai stranii şi că sînt oameni care îi apreciază rezultatele. Ba chiar sînt dispuşi să le şi agaţe pe perete! Ştiu şi încerc să accept faptul că post-hedonismul actual cere transgresarea a noi şi noi limite, într-o logică (ilogică?) a purificării prin perversiune extremă. Etc.
Dar vineri seară am fost acolo şi am experimentat, alături de ceilalţi, un mare sentiment de nepăsare (spre plictis…), în faţa performance-ului gorzoid care îmbina exhibiţionismul verbal cu zoofilia prin evocare şi cu pedofilia prin proximitate. Şi – excepţiile fiind deja amintite – nu eram tocmai un public de fete mari: era acolo Chişu care ho-ho-ho… ; erau – vorba aceea- persoane liberale, ca alde V. Ernu şi J.L. Sterian; erau tineri critici literari, precum Alex Matei şi Sanda Tivadar, updataţi la tendinţele cele mai decadente din literatura occidentală. Dacă a plutit printre noi o senzaţie peniiibilă, aceea nu a fost pudoare, ci plictiseala de a fi martori la încă o căzneală alternativă transgresivă cu fiţe culturale-n ea.
Per total a fost însă o seară agreabilă, plină de spirit autentic, marca Gheorghe.
M-ar consola să ştiu totuşi că măcar el, Gorzo the great Gonzo, s-a excitat atunci, acolo. Un lucru a reuşit, oricum: a f… un cal în p…

Îl ştiţi pe sărmanul poştaş din reclamele acelea guvernamentale, care le explică “tîrlanilor” că există viaţă şi după euro-aderare? Mulţi îl urăsc… Eu unul încep să-l simpat(et)izez…

M-am amăgit că pot tempera cu mica mea intervenţie furia comentatorilor într-o chestiune delicată semnalată de Iulian Comanescu. Într-unul dintre drumurile sale cu trenul, cunoscutul consultant media află într-un mod cam brutal că fumatul e interzis pe CFR, pe motiv de “directive europene”… O nouă dispută se iscă: între fu şi nefu (… mători, fireşte, dar parc-ar fi, zău, altceva). Şi cum mărturia unuia care s-a lăsat de fu (… mat, deocamdată…), dar care a rămas atent la cultura viciilor (în suma lor constantă), risca să se piardă ca o şoaptă între răgete, o adă-postez aici:

(c) Alex Robciuc

Fumatul in RO are un specific aparte. Fumăm mai mult ca alte naţii. Se fumează mult de nervi, aşa, anti-stress. Ţigara e pt. mulţi români un prieten, un suport moral, un paratrăznet al surmenajului. A fost zeci de ani un viciu tolerat, încurajat, apoi impulsionat prin publicitate. Înainte de ‘90 au existat instituţii-templu ale fumatului: armata, şcoala (în fiecare pauză la facultăţi se fuma compulsiv… poate şi azi), stadionul etc. Există asocieri “culturale” ale ţigării: seminţele, cafeaua, alcoolul… În anii ‘90 s-a pompat în tinerele generaţii publicitate tutungerească în stil barbar. Fumează multe femei, mulţi minori. Am văzut ţărani săraci (români, nu rromi) dîndu-le copiilor de 3 ani chiştocul să-l termine, aşa, ca anestezic, ca drog uşor care să-i ţină potoliţi. Poate că în 10 ani de-acu-ncolo o s-o rărim cu fumatul în toată UE, iar ţigara o să ajungă un obiect de huzur precum pipa sau trabucul. Dar pînă atunci societatea (să nu zic statul) poate fi mai îngăduitoare faţă de victimele istorice ale acestui nărav indus tot prin intermediul instituţiile sale. Ca nefumător, am trăit în anii ‘90, chiar şi 2000-01, experienţe triste în birouri îmbîcsite cu tabagişti agresivi şi dispreţuitori faţă de minoritatea lipsită de umor a “abstinenţilor”. Tocmai de aceea, pt. că laolaltă cu fumatul pasiv am înghiţit şi destule afronturi ofensatoare, tocmai pt. că ştiu ce înseamna atitudinea intolerantă faţă de cel aflat la capătul celălalt al ţigării, nu vreau să păcătuim azi în acelaşi fel (dar cu un discurs contrar), faţă de concetăţenii fumători. Chiar dacă o facem în numele sănătăţii, al civilizaţiei, al valorilor europene…
Uncategorized 12 December 2006, No Comments

“Am citit citeva cunoscute povesti rescrise conform normelor PC [political correctness] si mintea mi-a zburat la Orwell. Aflu ca tot mai multi americani renunta la bradul de Craciun din fata casei ca nu cumva sa-i lezeze pe unii dintre vecinii lor. Prezenta sau scoaterea icoanelor din scolile romanesti este o chestiune delicata ce trimite la traditii, dar si la modernitatea lumii unde traim. Problema ar trebui rezolvata, ca in Germania sau Italia, lasind autoritatile locale sa decida – fara nevricale si anateme stupide. E posibil ca aceasta intaritata polemica sa se fi nascut si din iritarea provocata de excesiva implicare a Bisericii Ortodoxe Romane in spatiul public. Soboare de preoti au ajuns sa sfinteasca tot ce li se cere, inclusiv bocanci de fotbal sau birturi. Dreapta cumpana si respectul pentru cei din jur sint singura cheie pentru a dezlega „dilema“ icoanelor din scoli.”
Radu Călin Cristea, Jos Mihai Viteazul!, Cotidianul

Uncategorized 11 December 2006, 1 Comment

“Presa era pe vremuri cîinele de pază al democraţiei. Acum însă ea încetează a lătra şi începe să miorlăie îmbietor: consumă. Consumă-mă pe mine şi ceea ce îţi spun eu să consumi. Ia un sîn dezgolit, o glumă, ba chiar şi o reclamă. De aceea, în curînd, păianjenul Văduva neagră nu va mai ataca litoralul românesc, iar Regele nu ne va mai cere bani pentru Castelul Peleş. Munţii din Buzău n-o s-o mai ia la văile lor de cîte ori a plouat puţin, iar sîngele se va zvînta din ştirile de ora 5. Însă patronii de gazete nu pricep asta, iar Cristian Tudor Popescu încearcă să definească statutul profesiei de ziarist, acum, că ziariştii nu mai există.”
Iulian Comanescu, Cîinele care miorlăie nu moare de drum lung, Dilema

semnal 11 December 2006, 1 Comment

Harry Tavitian ne semnalează transmiterea la TV (premieră şi reluări) a unei recente cîntări cu Orient Express (feat. Nightlosers & Iordache), precum şi (wow!) adresa blogului personal. Maestre…

(c) www.badorgood.com

“Miercuri 13 dec, ora 19 pe TVR Cultural, puteti vedea (si auzi!) formatia Orient Express: Harry Tavitian (pian), Hanno Hoefer (chitara), Mihai Iordache (sax), Jimi El Lako (vioara), Octavian Barila Andreescu (bas) si Mario Florescu (baterie).
Inregistrare din concert (Constanta, club Phoenix, 24 nov 2006). Emisiunea “Identităţi” e produsa de Redactia TVR pentru minoritati.
Reluarile emisiunii vor fi noaptea, la 04.10 si a doua zi (14 dec) dimineata, la ora 09.05.
http://www.tvr.ro/tv/tvr-cultural/programtv.php
La adresele de mai jos puteti vedea fotografii din concertele din strainatate ale Orient Express-ului, unde, la muzicienii de mai sus, s-au alaturat Edi Neumann (Londra) – saxofon tenor si Zsolt Meier (München) – saxofon alto; invitat, acordeonistul David Yengibaryan de la Budapesta.
Festivalul din Cormòns – Italia:
http://italia.allaboutjazz.com/php/article.php?id=975
Viena – clubul Porgy & Bess:
http://www.masis.at/gallery/index.php?twg_album=002_Ueber_Armenier%2F003_Artists%2FHarry+Tavitian
Nou!! http://blog.360.yahoo.com/blog-gzGG0oIzdLQD79EA6qmCHeKGyEA-?cq=1 – blog Harry Tavitian
Va dorim un sfarsit de an cu pace si bucurie sufleteasca!!”

semnal 11 December 2006, 1 Comment
Eşti sau nu iconoclast de-al lui Emil Moise, ţi s-o fi acrit şi ţie de aceleaşi tămîielnice “lerui-ler-daţi-mi-şi-mie-o-buca’-de-pîine-florile-dalbe”, an de an, de Crăciun…
Regăseşte spiritul Crăciunului într-o interpretare fresh:

15 decembrie – Vineri seara, 21:30, la Art Jazz Club
Jazzappella – octetul a cappella al lui Zoltan Andras – cîntă colinde în maniera jazzy.
(O să fie şi un cîntec al lui Zoltan pe versurile mele, Să ningă iar.)