Vineri: Zoltan ne îmbie cu Sarmale-n LăptărieLeapşa între bloggeri: mi-a dat-o Boariu…

Izbăvire pentru Muscă, Antohi şi Marchiş

arhivă @ 25 October 2006

Postez un articol publicat în B-24-FUN acum o lună şi linkuit ca atare la vremea lui. Dar cum nu poţi conta pe arhiva altora, m-am trezit că nu reuşesc să îi trimit pe cititori către el… Aşa că… dedicînd o specială fanilor lui Cristinel din Viaţa Studenţească a anilor ‘80…

nu-i scrumbie ca batogu’ / nici arhivă ca weblogu’

Apropo: poa’ să-mi spună careva cine se ascundea sub pseudonimul Cristinel? (Apel cvadragenarilor.)
Iar acum, înapoi la gravităţi:

Ce veţi face următorii cinci ani?

Despre auto-lustru: dincolo de lustruială, primenirea

De curînd am scris cum am cunoscut-o pe Mona Muscă, cînd încă nu intrase-n politică; şi încă nu domina topul simpatiei naţionale. Pe atunci Mona Muscă încă stătea la coadă. Se petrecea în ’92, la o coadă de câteva ore pentru vize, la un consulat. Atunci, acolo, Mona Muscă a intrat în topul simpatiei mele. Acele ore penibile de aşteptare mi-au devenit luminoase, datorită acestei doamne debordând de căldură umană, cu care am făcut haz de necaz (şi care după aceea avea să mă şi ajute mult mai concret). “Nota mea informativă” se încheia cu recomandarea, pe care i-o transmiteam public celei mai iubite profe de română, de a părăsi politica. În fond, păcatul de a fi colaborat acum 20 de ani cu Securitatea se poate cumpăni cu păcatul de a fi colaborat cu actualul sistem politic. Reiau ideea acum, recomandându-i Monei Muscă auto-lustrul. Lustraţia pe care dumneaei a promovat-o legislativ are la origini anticul lustru roman, un sacrificiu ritual care reconsfinţea, o dată la cinci ani, legătura dintre guvernanţi şi popor. O retragere de 5 ani a Monei Muscă din parlament ar echivala cu un sacrificiu; dar şi cu o respingere a celei mai detestate instituţii din partea celei mai populare românce; ar aduce ispăşirea pe care moraliştii i-o pretind; dar pe care şi noi, cei mulţi şi iertători, i-am aprecia-o. Nu îi sugerez să se aşeze la cozi cu căpşunarii. Dar revenirea la militantismul apolitic a acestei foste membre a Alianţei Civice i-ar garanta, peste 5 ani, o revenire triumfală în politică. Câtă forţă i-ar recăpăta gesturile, cuvintele, ideile. Tot aşa: cum ar fi ca Sorin Antohi să se angajeze, pentru 5 ani, prof simplu la un liceu din Moldova? Ce lecţie de nobleţe ne-ar preda prin acest gest. (De părintele Marchiş nu mă îndoiesc că va alege călugăria.)

Leave a Reply