Uncategorized 18 September 2006, 2 Comments


(c) Francesco Savullo
via Mircea Vasilescu

S-a întîmplat vineri pe 15, la Florenţa. Deocamdată anunţ. Promit să revin peste cîteva zile cu un parastas mai consistent al celebrei jurnaliste militante.
Primul care i-a făcut pomenirea în presa românească pare a fi Alexandru Lăzescu. (Tot Iaşul…)
Mircea Vasilescu pregăteşte un grupaj, cu traduceri importante, pentru Dilema de vineri.
Pînă una-alta, fac o trimitere la o variantă în engleză al articolului ei despre 9-11 (Oriana locuia la New York în momentul atacurilor).

Uncategorized 15 September 2006, No Comments


(c) Silviu Gheţie

http://www.rfi.ro/upload/download_files/emisiune/485_INVITAT%20ATILA%20GASPARIK%20(15.09).mp3

Catonii audiovizualului românesc au interzis reportajele sportive cu interlocutori agramaţi şi spurcaţi la gură. Un domn de la CNA, plătit din banii noştri pentru a-şi exercita competenţele în această instanţă încărcată de răspunderi, îşi justifică măsura pornind vîrtos cu ditai dezacordurile în cascadă:

Publicul-ţintă la aceste emisiuni sînt din generaţia copiilor neformate…”

Gă-hăăă! Bine că e el formate… Cine are răbdare să asculte pînă la capăt cine ştie ce perle mai pescuieşte… Eu unul n-am răbdat. Mai bine îl ascult pe Răducioiu!

Uncategorized 15 September 2006, 1 Comment


(c) Silviu Gheţie

Această pungă de acum un an mi-a revenit în minte după ce am citit (şi comentat) fingerprint-ul despre “Capra cu trei iezi” dramatizată la Ţăndărică.
Am promis că o să revin cu noi reflecţii despre Capra… lui Creangă şi o s-o fac. Deocamdată despre diversele produse culturale destinate copiilor (inclusiv teatru):

E cultural! E educaţional!! E ţeapă!!!

Copiii au lumea lor de vis. Deci sunt uşor de amăgit. Parinţii au mereu treabă. Deci sunt uşor de prostit.

Poţi avea 50% profit vânzând jumătatea la preţ de întreg. Şi iţi poţi etala ciupeala ca pe un bonus preţios!
Faci cărţi pentru copii. Tipografia colorează foile doar pe-o parte. În cartea legată, desenele necolorate le repetă pe cele colorate din pagina de alături. Dedesubt povestea curge cu literă puchineaţă, independent de ilustraţia parţial color: Creangă, Grimm, Perrault… – clasici care nu cer drepturi!
Poţi să nu plateşti nici grafica! Desenul mai ingineresc al tehnoredactorului poate fi împănat cu clipart-uri gratis (acele şabloane grafice uşor prelucrabile care apar în orice afiş de şaormărie). Şi astfel – gata cărticica de citit, povestit şi colorat! Educativ-stimulativ-creativ! De fapt, o ţeapă.
Faci casete şi CD-uri cu cântece pentru copii. Variantele întregi se pun pe faţa A (prima jumătate a discului). Faţa B pasămite “conţine negativele pieselor”! (Wow!) Adică, pe româneşte, aceleaşi cântece reluate fără voce! Muzica descărnată de melodie, lasată numai ritm şi armonie. În studio e simplu: un clic îţi blochează pista pe care s-a tras vocea. Cu costurile unui album poţi trage două! Copiii sunt chipurile încurajaţi să înveţe “piesa” cântând “cu negativul” şi astfel să devină şi ei “mici vedete”…
Faci teatru pentru copii. La stabilimentul de profil din buricul târgului piesele sunt diluate cu improvizaţii cabotine, cu glumiţe “adulte”, aşa, ca pentru părinţii plictisiţi… Copiii se bucură oricum, în lumea lor de vis. Iar părinţii mai bifează o acţiune culturală.

Uncategorized 14 September 2006, 4 Comments


(c) Vlad Nancă

… în Cotidianul de azi.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6990&art=17573&cHash=cb059b8c98

Vă veţi distra cu comentariul cîntecului (găsiţi şi linkul mai jos, mie mi-l trimisese Mircea Vasilescu de ieri; şi se referă la o manifestare de acum hăt! 4 luni). Dar cum punctul forte al lui Cristi Ghinea e analiza politică, iată ce puteţi citi la concluzie:

Recent, oficialii Comisiei si ai Parlamentului s-au gindit ca e nevoie de mai multe festivaluri si produse artistice despre Europa. Niste parlamentari cehi si polonezi au strimbat din nas: le amintea de comunism si de slava Partidului, temeinic organizata si serios mimata. Noi nu avem retineri, am inceput de bunavoie. Invatam de toate de la tine…

Uncategorized 13 September 2006, 3 Comments


(c) Silviu Gheţie

În Occident, o formă străveche de spectacol circens este de multă vreme descurajată: dresura de animale. Manejurile au dispărut de zeci de ani. Mai nou se pregătesc să intre în istorie şi bicele cu fundă, şeile cu panaş şi cercurile inflamabile. Cică animalele-vedete de circ ar fi rău tratate, torturate, lezate în demnitatea proprie etc. Se recunosc aici aceleaşi principii ale corectitudinii politice extinse la necuvîntătoare, care interzice ecarisajul cîinilor ca odinioară, iar din 2007 ne vor obliga să tăiem vitele europeneşte, prin “asomare” (sub anesteziere, prin împuşcare sau, cine ştie, cu lovitură ninja între ochi…) şi care îi ameninţă deja pe proprietarii de atelaje cu negarea dreptului de a-şi mîna cabalinele sau bovinele din dotare. De cînd nu mai există pe lume clasă muncitoare ca pe vremea lui Marx, protecţionismul stîngist şi-a găsit o nouă ţintă: clasa defavorizată e azi ditai regnul animal.
Există şi consecinţe pe placul turmelor de homo sapiens: grădini zoologice fără gratii, adaptate biotopurilor de baştină ale locatarilor; acvarii de dimensiunea bălţilor… Dar există şi măsuri mai puţin plăcute pentru bipezii vorbitori, cum ar fi protejarea urşilor înfometaţi sau (pentru vicioşii pariurilor) interzicerea luptelor de cocoşi, cîini şi în perspectivă a curselor de cai, ogari, struţi şi melci.
Viaţa, cariera şi sfîrşitul violent ale lui Steve Irwin, “vînătorul de crocodili”, se înscriu emblematic în lunga epopee a îmblînzirii reciproce dintre om şi animal, dintre om şi natură/lume (apprivoisage-ul lui Saint-Exupéry), care se suprapune practic istoriei. Circul video al lui Steve Irwin era unul care chipurile respecta animalele. Ceea ce se definea ca un circ ecologic, ecosistemic şi animal-friendly s-a revelat un circ al monştrilor noştri interiori. Groapa cu amfibii a acestui gladiator modern ne-a zugrăvit epoca şi ne-a caricaturizat moravurile. Noi am asmuţit crocodilii, spune Iulian Comanescu într-un excelent articol care ne arată încă o dată cine scrie adevărata cronică tv la Evenimentul Zilei.
Iar cînd setea de sînge ne-o mascăm cu pudori politicianist corecte, umbra capetelor de rinocer ni se vădeşte pe perete.

Uncategorized 12 September 2006, No Comments


(c) Silviu Gheţie

În această pungă de plastic de acum trei săptămîni am rezumat, pentru cititorii de B-24-FUN, reacţiile diverse (şi pe alocuri divergente) pe care primul concurs Scornelius (“Pune-l pe Eminescu la produs”) le-a stîrnit în rîndul literaţilor români din diferite generaţii. Cele trei răspunsuri, emblematice şi schematizabile, reprezintă exponenţial trei vîrste ale receptării lui Eminescu; şi ale atitudinii faţă de brand-ul/ emblema/ fantasma “Eminescu”.

O centrare, o extensie şi o camuflare

Trei puncte de vedere asupra lui Eminescu în post-tranziţie

Aşa cum englezii au numit o mulinetă Shakespeare, italienii – un ulei de măsline Dante; aşa cum au nemţii un lichior Goethe şi franţujii celebrul Chateaubriand în sînge; la fel am putea avea şi noi, românii, un produs Eminescu. Care ar putea fi acesta? mi-am întrebat compatrioţii pe LiterNet, într-un concurs numit „Câştigă cu Scornelius”. Nu zic ce a ieşit (în afară de un neaşteptat scandal mediatic). Premiile sunt pe site şi premiile în cărţi sunt pe drum spre câştigători.
Oamenii de litere au participat non-profit. Am pus deoparte răspunsurile a trei dintre ei: 3 vîrste diferite, 3 viziuni (aproape) divergente, 3 receptări ale „brandului” Eminescu grupate într-o interesantă constelaţie.
Iulian Comanescu, congenerul meu (under 40), vrea să îl branduiască cu Eminescu pe Eminescu însuşi. “Sună cât se poate de plicticos, dar Eminescu (…) n-a fost gândit ca produs. Nici dracu’ nu se gândeşte cum ar putea vinde Eminescu, recupera Eminescu, actualiza Eminescu… Dacă n-ar fi ce este, Eminescu ar rămâne un fel de untură de peşte pentru şcolari.”
George Pruteanu, din generaţia părinţilor, absolutizează într-atît faima Poetului, încît i-ar vedea numele inscripţionat şi pe opera celorlalţi autori (!), atunci cînd propune ca “Eminescu” să fie o gamă de “învelitori elegante pentru cărţi”…
Cristi Neagoe, la 20 şi un pic, propune dimpotrivă să-i pitească numele sub pseudonim, ca să stimuleze interesul publicului. O satiră a consumismului, dar care induce reflecţii: „Vă e clar de ce sub pseudonim, vă e clar că [ediţia] va trebui promovată rapid şi cu mult power, până nu se trezeşte vreun critic deştept să strice duma… Am vinde o sută de mii de exemplare pe puţin.”

Uncategorized 11 September 2006, No Comments

Propunere senzaţională de Mioriţa Remix la concursul lui Scornelius:
Mioriţa Manga!
… cu final complet zanga!!!

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3793

Redau un fragment, aşa, de sample:

Din păcate nu pot dezvălui (încă) numele artistului, pentru că e încă în concurs.
Neobişnuit, mai ales că asta cu Mioriţa era o probă dedicată mai puţin desenatorilor şi mai mult “scribilor”.

Vezi-l (dacă n-ai făcut-o deja) şi pe acest Queneau al Bistriţei care a trimis o Mioriţă neologistică de rîzi isteric:

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3769

Asta nu înseamnă ca voi ceilalţi, prieteni, să vă inhibaţi.
Vă invit să participaţi, că săptămîna asta aş vrea sa trag linie.
Care vă ştiţi vedete culturale, puteţi devia de la regulament:

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3740

Vă voi acorda un spaţiu aparte, cum a fost şi în cazul lui “Eminescu la produs”.
Curaj. Mulţumiri. Succes.

Uncategorized 08 September 2006, 1 Comment


Simona Sora m-a onorat cu invitaţia de a scrie o cronică de carte în ultima Dilematecă. Cînd unul dintre cei mai influenţi critici literari îl pune pe un copywriter să scrie, cum ar veni, un copy pentru un produs literar de îndelung consum, ce face acesta din urmă? Întreabă care-i clientul, care-i target-ul, care-i poziţionarea… E ceea ce am făcut şi eu. Doar că Simona m-a liniştit: urma să scriu “la liber”, despre ce carte aveam eu chef…

Aşa că am ales romanul Blazare de Petre Barbu, apărut anul trecut.
Pentru cine nu ştie, Petre Barbu e unul dintre cei mai tari analişti de media şi publicitate de la noi.

Deci avem aşa: un critic literar îl îndeamnă pe un scriitor de reclame să scrie despre literatura scrisă de un critic de reclame. Demenţă, huh?
Citiţi toată Dilemateca nr. 4, care are şi lucruri mai normale…

Uncategorized 08 September 2006, 3 Comments


badorgood

… relatează sursele credibile ale lui Iulian Comanescu.
Prevăd că o să prindă gust şi o să-şi tragă 4. Pe puţin.
Uite aşa se extinde rogosfera…

UPDATE 22 iunie 2007.
Pînă la urmă s-a întîmplat. Năstase şi-a lansat blogul de mult anunţat, nasatase.wordpress.com. Omul a renunţat să mai fie arogant… dar continuă să o dea totuşi destul de… nasty.
Cu adevărat senzaţională este însă consecinţa: bombonel.worpress.com, clona parodică a blogului oficial, plină aluzii… şi mai nasty… la zvonitele înclinaţii gay ale politicianului, care au intrat deja în folclor…
Ce va face Năstase în atari condiţii? Recomandarea mea – aici, între comment-urile exhaustivului articol al lui Comanescu.

Uncategorized 07 September 2006, 2 Comments

… ca să citiţi pe hîrtie micul omagiu pe care i-l aduc unui geniu al animaţiei, neînţeles îndeajuns la vremea lui.
E vorba de Tex Avery, cel care primeşte zilele astea un tribut de la Pixar-Disney, în al lor Cars (oho… pregătiţi-vă de forumuri grele apropo de dublajul în română impus de producători…);

…dar care Tex Avery suportă de ceva vreme şi un bîzîitor ultraj postum de la o firmă de insecticide care îi copiază gîzele de la Raaaid!!!

Restul vă las să descoperiţi vineri, ca nu cumva să fiu bănuit de terorism