(c) Dragoş Bucurenci
… pe Bucurenci şi pe mine, în calitate de contestatari ai vertixului francofon. Se întîmplă pe Metropotam, situl de actualitate culturală căruia nimic din ce e bucureştenesc nu-i e străin. Întrebări stimulative, care ne fac şi pe Dragoş, şi pe mine, să completăm, fără a repeta, mesajul de pe bloguri. Răspunsuri france şi frapante.
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3835
Scornelius revine cu o nouă probă. Şi de data asta ţinteşte sus: anume către Ţepuşa din Piaţa Revoluţiei, destinată blasfemiator comemorării eroilor.
O adevărată sulă în coasta Bucureştiului! Greu de suportat, dar şi greu de înlăturat…
Concurenţii sînt îndemnaţi să găsească o utilizare practică a Ţepuşei lui Ghilduş:
Un designer cu veleităţi de sculptor a elucubrat-o. Oricare dintre voi are acum dreptul să facă pe designerul de obiect; şi să îi destineze Ghiduşiei lui Ghilduş un uz practic. E chiar o urgenţă morală s-o faceţi! Într-o ţară fără axe de valori, numai un ax al fandoselii ne lipsea… Un axis al lumii pe dos, un simbol – dar şi un vector augural – al anormalităţii în care ne-am săturat să trăim. Dacă nu putem extirpa această protuberanţă de pe trupul capitalei, măcar s-o punem la treabă…
Alături de Scornelius, ochelaristul cu idei creţe, o mascotă a apărut special pentru această ediţie: Oblio, căutătorul de point-uri într-o lume pointless.
Asta vă cere Scornelius la această a treia ediţie: nu neapărat poante, cît mai ales point-uri.
(c) Silviu Gheţie
Am înregistrat două cazuri de francofili care, mai degrabă mioritici decît gavroşarzi, s-au dezis de micul meu protest intim, tăcut şi nonviolent. Şi 100% cultural. Lor le dedic, mai jos, două decupaje din presa noastră online.
Şi o precizare: tocmai pe francofonia voastră, a noastră, a generaţiilor de cititori de Larousse şi Robert, s-a clădit pretenţia guvernanţilor noştri de a se da francofoni. Tocmai pe iubirea noastră faţă de valorile tipic franceze s-a clădit dispreţul acestor românache, vremelnic cocoţaţi deasupra noastră, faţă de noi, cei mulţi, care am băgat Gorunescu şi Mauger în timp ce ei trăgeau sexy-party-uri în Primăverii.
România n-a fost o colonie sau un dominion franţuzesc, asemeni celorlalte state din acest Commonwealth neoficial. România este francofonă şi francofilă prin adeziune, prin convingeri, prin tradiţie culturală. România este francofonă şi datorită ţie, care ai băgat Pifuri şi cărţi de la FNAC. Francofonia vine de jos în sus, cetăţene. Cine încearcă să-i schimbe azi sensul nu este decît un inamic al libertăţii-egalităţii-fraternităţii.
Parizienii ar fi făcut deja baricade…
Sa boicotam sommet-ul
de soferu turmentat (2006-09-18 23:31:08)
Propun boicotarea acestui sommet. Astfel toti posesorii de autoturisme, indiferent de anul de fabricatie sint rugati sa circule in ziua de 23 septembrie, cit si in zilele de 27-29 septembrie, sa claxoneze cit mai des si sa blocheze toate arterele importante. E singura ocazie de a ne razbuna pe cei ce ne conduc.
Sindicaliştii boicotează Francofonia
Sindicaliştii ameninţă că vor boicota Congresul Francofoniei, prin blocarea străzilor Capitalei. Ei sunt nemulţumiţi de nerespectarea de către guvern a negocierilor privind creşterea nivelului de trai al populaţiei şi de modificările la Codul Muncii, care lasă la atitudinea angajatorului cazurile de încetare a contractului individual de muncă. “Atenţionăm guvernul că vom folosi toate pârghiile posibile. Vom începe pichetarea parlamentului în fiecare miercuri şi joi, timp de şase săptămâni”, a declarat preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu.
Sintem bucuresteni. Sintem – unii mai mult, altii mai putin – francofoni. “De la pasopt incoace”, vorbim cu merci, mon cher, madame, bonjour si bonsoir. Unii dintre noi zic ordinator la computer si pronunta suspense cu a nazalizat.
Fiecare zi este pentru noi, in felul nostru personal, o zi a francofoniei; o zi a francofiliei. Intre Arcul de Trumf si Parcul Tineretului, ne miscam intr-un oras cu arhitectura si bulevarde à la parisienne. Deseori purtam in geanta sau in buzunar vreo carte sau revista in franceza. Mergem cu o masina frantuzeasca sau franco-romana (macar ca ni se intimpla sa mai luam taxiul). Si chiar daca nu, tot stim ce-s alea marche-arrière si ralenti; si ii sintem recunoscatori inginerului Cardan pentru celebrul lui ax. Dimineata ascultam jurnalul RFI si aflam de la Mircea Iorgulescu vremea de la Paris, inainte sa vedem pe fereastra quel temps il fait chez nous. Seara dam pe Mezzo sau pe TV5. Ne plac croasantii si baghetele. Nu ne luam cremsnit, ci mille-feuilles… Pindim filmele de la Elvira Popescu si, din cind in cind, trecem pragul Institutului de alaturi. Ne plac Bizet si Ravel. Django Reinhardt si Vladimir Cosma. Jacques Brel si Rita Mitsouko. Pentru noi, Louis de Funès e cel mai mare comic si Jean Reno ii bate oricind pe toti.
Dar… hélas! Asupra acestui oras binecuvintat de liberté se exercita presiuni teribile din partea unor francofonFi care ni se pretind stapini. Ne-au impus reguli impilatoare, ne-au pus baraje si ingradiri. Ne-au intors traiul cotidian pe dos. Ne-au adus brouhaha-ua in cartezianismul nostru cotidian. Si ne ameninta cu paralizia cvasi-totala. Asta pentru ca ei sa intilneasca sefi de trib si dictatori antropofagi, cu care sa vorbeasca despre (culmea sommet-ului!) noile tehnologii in invatamint! Intr-un Bucuresti cu scoli nefunctionale si dascali platiti sub orice nivel al demnitatii, niste Chiritoaie grobiene isi dau rendez-vous cu alde musiu Charles pe banii, nervii, si umilinta noastra, ale simplilor francofoni cotidieni.
La contraatac, cetateni! Sa ii boicotam pe asupritorii care s-au prevalat de cutumele noastre culturale francofone si francofile, ca pretext pentru a ne viola libertatea si demnitatea de cetateni. In mod expres in acele zile (25-29 septembrie), proclamate ale francofoniei de catre acesti jalnici graseiatori de parada, sa ne schimbam obiceiurile. S-o dam pe nemteste, ca brasovenii si sibienii. Sa trecem pe engleza, ca toata lumea globish in care traim, inclusiv tinerii din Hexagon care i-au dat cu tifla lui alde Toubon. Sa mutam radiourile pe BBC sau Deutshe Welle. Sa citim Time-ul sau Newsweek-ul. Sa ascultam numai compozitori nemti si jazz american. Sa trecem pe la Schiller si pe la British Council. Sa mergem la Multiplex si sa preferam filmele americane.
Macar intre 25 si 29 septembrie, sa tinem post la francofonie. Sa ne abtinem de la chateaubriand si cordon bleu. Sa mincam pui Sanhai si risotto alla milanese. Sa le aratam ca nu ne pot intina, cu demagogia lor scelerata, ce avem mai scump, mai intim si mai profund bucarestois: francofonia NOASTRA.
- Ce asculţi?
- Patetica de Beethoven.
- Parcă Patetica era de Ceaikovski…
- Păi Patetica e şi simfonie, şi sonată de pian… şi tu cîteodată.
De obicei aştept două-trei săptămîni pînă îmi postez “pungile de plastic” din B-24-FUN. De data asta urgenţa e prea mare, aşa că linkuiesc aici articolul în care o invit pe “cea mai iubită profă de română” să părăsească politica şi să revină în societatea civilă.
http://www.b24fun.ro/index.php?shift=1&a=691&t=7
Articolul de azi continuă şi dezvoltă o postare mai veche, “Mona mea“.
Şi – cum adevărata societate civilă nu e cea a bursierilor de carieră, fiţoşii aceia exclusivişti şi mizantropi care i-au făcut civismului o faimă echivalentă cu cea a activismului PCR – plusez şi o invit pe doamna profesoară la noi, în blogosferă: acolo unde transparenţa şi democraţia sînt la ele acasă.
Ăsta al Monei Muscă ar fi un blog de dezbateri socio-polito-culturale, evident. S-ar putea numi (propun eu) “Mona noastră”.
Hei, care o s-o pui pe Mona în blogroll?
La Vatican, la Bazilica Sf. Petru, îl vedem pe Papa Benedict rostind în faţa unui cuplu de miri:
- Vă declar… Frumoasa şi Bestia! Ha-ha-ha, era un citat!
(c) Silviu Gheţie
După ce i-au atribuit cele mai veroase conspiraţii cînd cu Eminescu la produs, furioşii comentatori din Adevărul l-au menajat pe Scornelius de data asta.
S-au trezit doar doi semidocţi care, de respectuoşi ce sînt faţă de Mioriţa, ignoră că analfabet era tocmai creatorul (colectiv) popular, nicidecum amatorii de parodii culturale, de la noi sau de aiurea. Şi asta, evident, spre lauda lui (de asemenea colectivă) că a produs o capodoperă care suportă infinite reinterpretări, de la Baltagul la Myoritsa manga, fără a-şi pierde din pregnanţă.
hai sa ne batem joc! de gabi in data de 2006-09-18 18:03
Hai sa calcam in picioare totul, ca asa e la moda pe plan mondial si “da bine” la analfabetii planetei. Sictir!
corect de dana in data de 2006-09-18 18:52
draga gabi, in sfarsit cineva a folosit cuvantul perfect; si eu sunt tot pentru sictir la asa o gaselnita de defecti.
… la Vodafone: aşa zice anunţul de pe AdPlayers, apropo de noul contract de reprezentare dintre Rege şi telecom-işti, care pregătesc o campanie legată de fotbal…
De-a lungul anilor, Hagi a semnat ceva transferuri bune în arena marketing-ului: a prestat rînd pe rînd testimoniale pentru Texaco, Gillette (perioadă delicată, cînd a promovat aparate de ras în plin doliu, negociind cu clientul aproape fiecare centimetru pătrat de barbişon…), BRD (alături de Năstase, imaginea Faeton-ului în România, şi Nadia, abia oprită din salturile comandate de LaDorna).
Am scăpat ceva? Să nu-mi spuneţi Gala Hagi: a fost autoreclamă şi nu se pune.
De asemenea, poate cineva să-mi spună produse/branduri, mai mult sau mai puţin legate de sport, la care a făcut reclamă Magicul Gică?
Şi încă o întrebare pentru cei mai mărişori: mai ţineţi minte, în anii ‘90, cînd Stela Popescu făcea reclamă la vreo trei mărci de margarină cvasi-simultan?
(c) Veronica Solomon
… merg la Veronica Solomon din Bucureşti (”Mioriţa manga”) şi la Alexandru Uiuiu din Bistriţa (”Mioriţa etnologiolor”).
Detalii acasă:
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3815
… şi în articolul lui Dan Boicea din Adevărul de azi:
http://www.adevarulonline.ro/2006-09-18/Actualitate/myoritsa-reloaded-benzile-desenate-schimba-destinul-baciului-mioritic_198631.html
reluat pe HotNews:
http://www.hotnews.ro/articol_56228_6_-1_n803-Myoritsa-Reloaded-benzile-desenate-schimba-destinul-baciului-mioritic.htm
