Transaviar Express cu Erhan & MuscaluTriadă manelo-logică în Suplimentul

What’s your name? Who’s your Daddy?

Uncategorized @ 05 July 2006



… Is he rich like me?
(The Zombies, 1968)

Glosă pe marginea unei “pungi de plastic”

După ce am scris în B-24-FUN despre Sindromul Lica Gheorghiu, mi-a fost un pic milă de domnişoara Băsescu, o victimă în fond a star-system-ului de tip fanariot şi a metehnelor de tip “gîdilarea beizadelei”, moştenite din epoci pre-democratice. Sindromul Lica Gheorghiu, virusul “Fata mea este model”, epidemica traumă craniană de tip Prinţişor (vezi “Nicu Ceauşescu preşedinte”) reprezintă o tară ancestrală. Criticabili sînt nu puii de ştabi, ci ştabii înşişi care se complac în bîlciul acesta al mondenlîcurilor greţoase, al vipologiilor butaforice, al căciuliţelor de mărgăritar, al hainelor de elicopter ale împăratului.
Dar a venit parada figuranţilor de la concertul Depeche Mode, între două inundaţii (cu, printre alţii, depechista Mantale care diza cum că îi plăcea de la DM “în speciual peesa aceuea, Message in a Bottle” – fiind vorba probabil de hitul Police)… Imaginaţi-vă familia Năstase în locul lor (parcă-parcă ăia ar fi fost mai discreţi?)…
A venit apoi acel incident straniu, încă nedesluşit semantic, al sinuciderii ratate a celei care i-a fost colegă de generaţie (şi poate şi de catwalk) manechinului/model Tăriceanu.
A urmat interviul dizgraţios al “epicureicului Vlădescu”, între două zvonuri de hotărîri antiliberale dinspre Ministerul Împilării Fiscale.
Şi da, a venit grindina de pictoriale, de defilări, de hihihi-uri publice din partea mezinei Băsescu, la concurenţă cu imaginile dezastrelor naturale din ţară.
Şi atunci a venit şi hotărîrea de a posta mai jos, fără regrete, “punga” de acum două săptămîni.

Sindromul Lica Gheorghiu

Fata mea este model, o cheamă Coco Chanel… (Partizan, 2002)

În anii ’50, în tânăra cinematografie populară răsărise o nouă stea, numai bună să inaugureze noile studiouri Buftea: Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej. Miss Fata-lu’-Tata era eroina feminină a marilor producţii, împărţind afişul cu junii-primi ai epocii (Petruţ, Piersic, Anghelescu)… Cine să-i mărturisească liderului maxim că tovărăşica Lica, departe de a fi o Liz Taylor, nu are prea mult talent?! Ci poate doar prea multe kilograme… O spun azi istoricii de film, care pomenesc în dreptul Licăi Gheorghiu un trist caz de protegée fără vocaţie.
Elena lui Traian a fost eroina unui clip pe MTV. Şi pare să-i ajungă defilările de modă şi pictorialele fanteziste… Mai modeşti, Băseştii – ar spune unii. Mai lipsiţi de substanţă – ar ricana alţii. Nu mai puţin ambiţioasă, Elenei i-ar plăcea “să salveze lumea”, vorba profeticilor Partizani (Brucan să ia notiţe!)… Drept pentru care Miss Fata-Mea intră în politică, sub aceleaşi reflectoare moştenite de la “tatăl ei” care “a fost la fel”: când şuviţă, când căciuliţa; ba dansând din buric, ba dându-se Zorro în reviste glossy… Fata Lui, la fel ca El, lansează truisme din categoria “iarna nu-i ca vara”: cică “în politică e mai greu ca-n modă” (gă-hă)…
Prin raportare, Monica Gabor a muncit din greu ca să ajungă Miss Show Nocturn. Ea a băgat catwalk-uri serioase pînă să o remarce viitorul său Daddy Cool. Care – cel puţin el – nu face declaraţii dispreţuitoare la adresa şcolii… Or Băseasca a’ mică e beizadeaua perfectă: nimerită “pe cai mari” (vorba cover story-ului), înconjurată de yesmeni derutant de zâmbitori, ea se va ţine-n şa cât se va ţine şi Traian pe val. După aceea… cine îşi mai aduce aminte de Lica Gheorghiu?

Leave a Reply