Uncategorized 25 July 2006, 1 Comment


(c) S.A. Matei
Sorin Adam Matei, universitarul american care a făcut vîlvă în 2004 cu Boierii minţii, a intrat în jocul lui Scornelius! Reputatul sociolog, fost dizident din Grupul de la Braşov, este cunoscut pentru editorialele din Evenimentul Zilei şi, nu de mult, pentru Pagini.com - blog dedicat dezbaterilor socio-polito-culturale.
La întrebarea lui Scornelius “Ce produs poate fi Eminescu?”, “unchiul S.A.M.” propune cardul de credit “Împărat & Proletar”. E doar un eşantion din răspunsurile date de “vedetele culturale” la prima ediţie a lui Scornelius – “Pune-l pe Eminescu la produs”… Deocamdată, o primă recoltă de produse Eminescu e disponibilă aici.

În sfîrşit!
Scornelius publică prima recoltă de răspunsuri la întrebarea “Ce produs e Eminescu?”.
Adevărul (Dan Boicea) a obţinut încă de ieri, “din surse sigure”, o parte din răspunsuri, cu care a reluat seria de scoop-uri de primă pagină începută acum o săptămînă. Comentariile cititorilor sînt, ca de obicei, polarizate… Iar pe HotNews ştirea a intrat în Top 20, în vecinătatea celei care anunţă marele dezastru naţional al ultimelor zile.
După care… cascada: interviul meu de ieri, pe Radio România Cultural(ă), la emisiunea lui Cătălin Sturza – “Cultura Punct Net”; dublu interviu cu Penescu şi cu mine diseară la ştirile TVR; invitaţie pentru Penescu mîine la Dana Deac pe Antena 3, la Cafeaua cu sare; participarea mea la talk-show-ul “Art Cultura” al lui Dan Pârvu, duminică pe RFI…

STATISTICI: Articole
11. Nicoleta Luciu este disperata ca i se lasa sanii (2359 vizite)
12. Moldova isi rescrie istoria terorizata de Romania (2328 vizite)
13. Berceanu: Nu-mi fac concediile in tara (2225 vizite)
14. Asa va arata Renault … in 2050! (2195 vizite)
15. Microfonie (de Tia Serbanescu) (2180 vizite)
16. Kate Hudson a provocat un accident de elicopter (1812 vizite)
17. Cantaretul de la Savage Garden s-a casatorit cu prietenul sau (1772 vizite)
18. Cugetari profunde despre sex (I) (1670 vizite)
19. Andra recunoaste: Catalin Maruta e iubitul meu (1600 vizite)
20. Frigiderul Eminescu: nemuritor si rece! (1585 vizite)
Alte articole: [1 - 10] [11 - 20] [21 - 30] [31 - 40] [41 - 50] [»] [»»]

Uncategorized 18 July 2006, 1 Comment


(c) Silviu Gheţie

Poezia n-ar trebui învăţată la şcoală, că e din altă zonă. Eu cred asta şi despre religie, mă rog… Sau, cel puţin, n-ar trebui învăţată militant şi programatic şi sistematic… aşa, de ni se face silă.
Pe când încă nu eram la şcoală, tata ne citea, mie şi soră-mii, din Topîrceanu şi ne punea să zicem după el pînă ştiam pe dinafară. Experienţa traumatizantă a poeziei cu tata – mare fan Topîrceanu, că are un vers despre bunicul lui (şi-o nevastă / ce se ţine c-un jăndar, străbunicul meu, Alexandru Pleşanu). Din experienţa aia am rămas cu versuri în minte. Soră-mea a rămas cu o cicatrice, că s-a tot legănat cu scaunul până a căzut şi şi-a spart capul de calorifer.
Nu aşa arată poezia. Dar aşa o învăţăm la şcoală. Undeva, cândva, ne spargem capul de calorifer.

fragment din articolul Ce-a vrut să spuie poetul?
LiterNet

Mîine, miercuri, cea mai bună achiziţie de la chioşc este Academia Caţavencu, în care, printre alte lucruri interesante, se găseşte şi interviul pe care maestrul genului Eugen Istodor mi l-a solicitat acum cîteva zile, cu puţin înaintea unei deplasări “de război” în Afganistan.
Subiectul discuţiei? Bineînţeles concursul Scornelius, evident ediţia despre “Eminescu la produs” şi desigur reacţia furioşilor de serviciu care s-au grăbit şi de astă dată să strige scandal.
Aşadar, de la talibanii culturali din România la talibanii adevăraţi, reali şi autentici, de la mama lor. O mică încălzire pentru starostele - printre altele – al Vieţaşilor de pe Rahova.



STATISTICI: Articole
31.
Procesul FNI a fost luat de la capat (1455 vizite)
32.
Imobilele vor fi reevaluate (1447 vizite)
33.
‘Matusile’ lui Fathi Taher i-au pus deoparte o mosie (1428 vizite)
34.
Macovei: Spaga mica e un semn de repetabilitate (1409 vizite)
35.
Paloma Petrescu a devenit consilier in Educatie (1375 vizite)
36.
Microsoft obligata sa plateasca 300 de milioane euro amenda (1294 vizite)
37.
Explozia de la New York are ca posibil autor un roman (1290 vizite)
38.
“Eminescu, la produs” socheaza romanii (1240 vizite)
39.
Tom Cruise si Katie Holmes refuza sa-si arate fetita (1226 vizite)
40.
Play-backul trebuie afisat (1221 vizite)
Alte articole: [
1 - 10] [11 - 20] [21 - 30] [31 - 40] [41 - 50] [»] [»»]

Nu am nici o iluzie: Scornelius a devenit scoop pe prima pagină a Adevărului şi în topul HotNews-ului, datorită lui Eminescu (iar faptul că “Eminescu vinde” e poate argumentul absolut că nu m-am înşelat să-l propun ca brand). Pentru doritorii de amănunte, redau mai jos, în variantă integrală, răspunsurile pe care i le-am dat lui Dan Boicea de la Adevărul, apropo de prima ediţie a concursului Scornelius de pe LiterNet, “Pune-l pe Eminescu la produs”.

1. Cum de ti-a trecut prin cap sa scornesti campania asta, cum s-a nascut ideea ideii?
Cam acum un an, Razvan Penescu, care este un excelent promotor cultural, ma indemna sa tin o rubrica fixa pe situl sau, LiterNet. I-am promis sa fac ceva mai special, care sa valorifice profilul interactiv, prietenos, deschis catre comunicare, al Internetului. Am conceput formatul acesta, de concurs de creativitate, din dorinta de a-i stirni pe oameni sa gindeasca, sa comunice, sa dezbata. Mi-am dorit sa stimulez “de jos in sus” o cit de mica deschidere a mediului cultural romanesc, indeobste inchistat si anchilozat. Am vrut sa-i pun pe “tinerii de toate virstele” sa scorneasca, sa vina cu idei proprii, nu gata dobindite de prin referate, pe diverse tematici culturale.


2. Incepe sa prinda? Ati primit ceva pe mail de la oameni cu idei?

Am primit raspunsuri foarte dezinhibate, pe un registru care merge de la amuzant la grav. Sint multe raspunsuri care denota cunoasterea si aprecierea operei lui Eminescu. Sint si unele raspunsuri mai putin reverentioase, chiar polemice, in raport cu mitul “de tinichea” Eminescu, in raport cu eticheta lipsita de continut “Eminescu” – raspunsuri tradind in fond o revolta foarte eminesciana. Cred ca o sa rezulte o medie interesanta, care o sa reflecte ceea ce inseamna in realitate Eminescu pentru tinerii de azi, dincolo de ceea ce scriu in teze si repeta papagaliceste la examene. Nu pot sa dezvalui inca nimic, Scornelius e un examinator serios. O sa dam primele rezultate partiale dupa prima saptamina de concurs, cam pe luni-marti, pe atelier.liternet.ro

3. Crezi ca o sa supere pe cineva ideea voastra? Exista minti obtuze care ar putea sa va critice?
Am primit un email de la un domn care ma facea idiot. I-am raspuns ca ma simt magulit sa fiu asemuit cu Miskin (”idiotul” lui Dostoievski), care e un model pentru mine si, pesemne, si pentru domnia-sa… N-as vrea sa ii pierd din mina pe cei mai – sa zicem – crispati, am ambitia sa ii mintuiesc, fie si intr-o mica masura, de (vorba ta) obtuzitate.

4. Cu ce titluri de la Tritonic premiati cea mai buna idee?
Aceasta prima editie, dedicata lui Eminescu, beneficiaza de premii de la Tritonic, o editura care promoveaza genul literar “fantasy”, care e foarte apreciat de tiner
i. Sint traduceri din China Mieville, Neil Gaiman, K.S. Robinson, toate best-seller-uri mondiale. Sper sa fie tentant pentru “junii nostri” utilizatori de net. Si sper ca Poetul sa zimbeasca ingaduitor de Acolo unde e, apropo de asa o asociere indrazneata… La editia a doua, care va avea alta tematica, vom fi sponsorizati de editura Compania. Am convingerea ca Scornelius e un prilej bun pentru edituri sa vina in intimpinarea publicului celui mai receptiv, cu titluri care se doresc a fi promovate.


5. In rest, spune-mi exact cine a initiat si alte amanunte din procesul de productie a campaniei. PS. Care vor fi campaniile viitoare?
“Cistiga cu Scornelius” e o idee mai veche, pe care am conturat-o cu ajutorul lui Razvan Penescu. M-au mai ajutat cu sfaturi si idei prietenii foarte apropiati (nu mi-am dezvaluit planurile la multa lume, din dorinta de a nu strica surpriza). Editia a doua va aborda un alt mare mit al culturii romane (nu spun mai mult)… N-a fost tocmai intentia mea sa caut scandalul, dar intr-acolo ma indreapta – sa zic asa – augurii. Unii pot sa creada ca Scornelius vrea contestare, demitizare si demonetizare cu orice pret: treaba lor! Scornelius vrea discutii libere, dezinhibate si sincere. Si se pare ca, pentru a obtine asa ceva, se mai face putin deranj in Panteon… Scornelius vrea sa iste scintei in mintile romanilor, obisnuiti sa creada ca (fie-mi permis citatul din mine insumi) “tara te vrea prost”.

Fi-miu e fan Mozart. A început cu 2 ani în urmă de la un ton de nokie şi a ajuns acum să ne explice diferenţa dintre allegro molto şi allegro assai (nici catalogul Köchel nu îi e tocmai străin)… Toată lumea ne felicită, prietenii şi neamurile ne cadorisesc cu praline Mozart (apropo de reificarea clasicilor), iar profesoarele de pian ne plasează cărţi de vizită.
O singură problemă ne-a rămas, mai ales acum, la vîrsta primilor fiori metafizici: cum să ai, la 6 ani, un idol muzical răposat cu peste două secole-n urmă. Colegii lui de grădiniţă n-au nici o problemă să asculte Hi-q şi să îi vadă pe Hi-q alive and kicking. Cînd însă a aflat că nenea Amadé nu mai e… fiul meu a devenit uşor lacrimoso (ah, nu mai zic că e topit după Requiem)…
Atunci (mare pont de parenting, să ia notiţe cine se simte vizat/ă): i-am spus că Mozart e un îngeraş care vine la noi şi ne binecuvîntează de fiecare dată cînd îi ascultăm muzica. Ceea ce nu doar că a funcţionat, dar şi – oricine poate să verifice – e perfect adevărat!
Mozartfest-ul de zilele trecute din faţa Cinei i-a mers la suflet. În foto: pe 10 iulie bucurîndu-se de concertele pentru fagot şi flaut ale Orchestrei Mircea Ionescu; şi pe 16 iulie amuzîndu-se să ghicească opusurile din colajul comicilor muzicali Radu Gheorghe şi Mihai Bisericanu.

Uncategorized 13 July 2006, 1 Comment


(c) Adevărul

Dan Boicea pune pe prima pagină a Adevărului ştirea despre cel mai tare concurs online de creativitate. Scoop-ul urcă vertiginos în topul celor mai fierbinţi ştiri.
În afară de mine, care explic cum vine treaba cu Scornelius, mai sînt rugaţi să-şi dea cu părerea tinerii scriitori Claudiu Komartin (reactiv şi creativ) şi Bogdan Al. Stănescu (mai degrabă pozitiv), dar şi ditai ministrul culturii Adrian Iorgulescu (oficial, spre negativ).
Închide grupajul Horia Gârbea, mustrător:

“Eminescu nu e o târfă, să-l scoţi la produs.”

Dar vai! Cine s-ar fi gîndit la aşa ceva? Sloganul primei ediţii a lui Scornelius este “PUNE-L pe Eminescu la produs”, o altă exprimare pentru întrebarea “ce produs e Eminescu?”. You dirty mind, Hor(n)ia… Tu cînd pomeneşti chateaubriand-ul ca delicios fel din carne de vită, nu comiţi oare aceeaşi impietate faţă de romanticul francez?
Un gînd bun totuşi pentru Horia Gârbea (important dramaturg, poet, prozator, traducător, bon-viveur) care mi-a fost baci pe cînd debutam în literatură… prin anii ‘80. Dacă astăzi gîndesc liber, dezinhibat şi scornesc concursuri ireverenţioase, e într-o măsură şi din vina ta, Horia. Dar mai bine să mă gîrbăcească Gârbea decît celebrii reacţionari de serviciu, care – se pare – sînt în vacanţă…
În schimb, Adrian Iorgulescu răspunde responsabil, ca un adevărat ministru:

“Eminescu are pentru mine semnificaţie de brand de ţară, deci nu îl văd ca pe un produs de utilitate imediată. Îl văd ca pe un proiect cultural, un summum al potenţialităţii creatoare din România. Nicidecum ca pe un produs de uz casnic…”

Deh: mari români, mari proiecte, mare potenţialitivizatoritate…
Deşi sînt coleg cu Domnia-Sa în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, eu unul nu m-aş avînta să-i dau sfaturi summului Creator despre cum să compună muzică pentatonică şi serială. În schimb, pe branding de ţară s-au făcut deja cîteva academii în Cişmigiu…
(Dincolo de ironie, “Cîştigă cu Scornelius” poate fi un bun cap de pod pentru o reflecţie despre brand-ul România – îndrăzneşte cu smerenie să creadă unul care s-a cam ocupat de brand-uri la cariera lui…)
În acest timp, în (realmente) marile culturi, se dă la peşte cu Shakespeare, se gătesc lazanele cu Dante şi se distrează ţîncii cu Hugo…
Ah, da, Horia: … şi se mănîncă Chateaubriand cu cartofi pai.

Cîştigă cu Scornelius! – concursul de scorneli e în sfîrşit online!

Vrei să cîştigi? – Participă!
sau…
Vrei să comentezi? – Dă-i drumul!
sau…
Vrei doar să te distrezi? – Aruncă o privire!
sau…
Vrei să te simţi anti-sistem, aşa, să zdruncini şi tu şandramaua culturii oficiale? – Dă-i un brînci!

Toate astea fă-le cu Scornelius, pe care îl găseşti pe http://www.liternet.ro/

Bine, fie, ţie în mod special îţi dau calea scurtă:
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3628
… fiindcă ştiu că te dai pe liternet oricum.

Dar mai ales… Eşti o persoană altruistă şi…

Vrei să îţi faci prietenii să cîştige/ să se distreze/ să simtă fiori revoluţionari?
- Împrăştie vestea despre Scornelius!

Ediţia 1:
Pune-l pe Eminescu la produs!

ATENŢIE:
Scornelius NU pricopseşte pe nimeni (cel puţin nu material)…
Participantului NU îi este cerută proba de cumpărare a niciunui produs/serviciu.
Tonul iusiv-publicitar e o tuşă ironică (te-ai prins, nu?)…
Aşa că: dacă vrei să linkuieşti, să banneruieşti sau să recomanzi pur şi simplu cel mai tare concurs online de creaţie (şi o brumă de cultură)…
Nu te inhiba! Dă-i drumul!

Toată lumea cîştigă… (într-un fel sau altul)!

Scornelius

Hai cu maneaua! [să ne facem damblaua]

3 linkuri pentru a ne înţelege mai bine reacţiile alergice dubioase
1 dosar realizat de Cristi Neagoe
cu 2 ilustraţii de Matei Apostolescu
şi 7 fotografii de Silviu Gheţie

Hai cu maneaua! [1] — pp. 10-13
Florin Dumitrescu – “A cui e maneaua?”
Adrian Schiop – “Stigma subdezvoltării”
Andy Luke – “Listen to the music, not the crowd”
Andrei Oişteanu – “Codul manelelor elegante”
Textier – “Mozart n-ar fi de partea voastră”
BONUS: Nicolae Guţă – “Cum te-a lăsat sufletul tău?”
+ recomandări (cu ce să începi ca să te familiarizezi cu maneaua)

Hai cu maneaua! [2] — pp. 10-11
Monica Purcărea - “Am femeie-adevarată…”
Cosmin Manolache - “Scoate românul din tine!”
Ciprian Voicilă - “Lui Adrian îi plac numai femeile înalte”

Hai cu maneaua! [3] — pp. 10-12
Ada Milea – “Spor la manele”
DJ Vasile – “Fiecare sunet se duce către ţinta lui”
Electric Brother – “Tu asculţi claxoane?”
Andrei Dinescu – “Ku Klux Klan la Vama Veche”
Andra Matzal – “Manele şi marketing low budget”
Ioana Calen – “Nea Kalu, regele Internetului”
Bogdan Perdivară – “Maneliştii Depeche”

“Manelele sunt atât de virile încât nu poţi nici măcar sa le pui pe stop.” (Simone de Beauvoir , Premoniţii pentru mai târziu)
“Nici Suplimentul de cultură nu-i prea greu de citit şi are numai dosare tari. Asta cu maneaua m-a uns la suflet.” (Adrian Mutu)

[dacă ai şi tu păreri, scrie la cristineagoe[la]gmail[punct]com]
o producţie de-aia de dat mai departe a Suplimentului de cultură

http://www.polirom.ro/supliment/imagini/pdf/SDC_nr_81_national.pdf
http://www.polirom.ro/supliment/imagini/pdf/SDC_nr_82_national.pdf
http://www.polirom.ro/supliment/imagini/pdf/SDC_nr_83_national.pdf



… Is he rich like me?
(The Zombies, 1968)

Glosă pe marginea unei “pungi de plastic”

După ce am scris în B-24-FUN despre Sindromul Lica Gheorghiu, mi-a fost un pic milă de domnişoara Băsescu, o victimă în fond a star-system-ului de tip fanariot şi a metehnelor de tip “gîdilarea beizadelei”, moştenite din epoci pre-democratice. Sindromul Lica Gheorghiu, virusul “Fata mea este model”, epidemica traumă craniană de tip Prinţişor (vezi “Nicu Ceauşescu preşedinte”) reprezintă o tară ancestrală. Criticabili sînt nu puii de ştabi, ci ştabii înşişi care se complac în bîlciul acesta al mondenlîcurilor greţoase, al vipologiilor butaforice, al căciuliţelor de mărgăritar, al hainelor de elicopter ale împăratului.
Dar a venit parada figuranţilor de la concertul Depeche Mode, între două inundaţii (cu, printre alţii, depechista Mantale care diza cum că îi plăcea de la DM “în speciual peesa aceuea, Message in a Bottle” – fiind vorba probabil de hitul Police)… Imaginaţi-vă familia Năstase în locul lor (parcă-parcă ăia ar fi fost mai discreţi?)…
A venit apoi acel incident straniu, încă nedesluşit semantic, al sinuciderii ratate a celei care i-a fost colegă de generaţie (şi poate şi de catwalk) manechinului/model Tăriceanu.
A urmat interviul dizgraţios al “epicureicului Vlădescu”, între două zvonuri de hotărîri antiliberale dinspre Ministerul Împilării Fiscale.
Şi da, a venit grindina de pictoriale, de defilări, de hihihi-uri publice din partea mezinei Băsescu, la concurenţă cu imaginile dezastrelor naturale din ţară.
Şi atunci a venit şi hotărîrea de a posta mai jos, fără regrete, “punga” de acum două săptămîni.

Sindromul Lica Gheorghiu

Fata mea este model, o cheamă Coco Chanel… (Partizan, 2002)

În anii ’50, în tânăra cinematografie populară răsărise o nouă stea, numai bună să inaugureze noile studiouri Buftea: Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej. Miss Fata-lu’-Tata era eroina feminină a marilor producţii, împărţind afişul cu junii-primi ai epocii (Petruţ, Piersic, Anghelescu)… Cine să-i mărturisească liderului maxim că tovărăşica Lica, departe de a fi o Liz Taylor, nu are prea mult talent?! Ci poate doar prea multe kilograme… O spun azi istoricii de film, care pomenesc în dreptul Licăi Gheorghiu un trist caz de protegée fără vocaţie.
Elena lui Traian a fost eroina unui clip pe MTV. Şi pare să-i ajungă defilările de modă şi pictorialele fanteziste… Mai modeşti, Băseştii – ar spune unii. Mai lipsiţi de substanţă – ar ricana alţii. Nu mai puţin ambiţioasă, Elenei i-ar plăcea “să salveze lumea”, vorba profeticilor Partizani (Brucan să ia notiţe!)… Drept pentru care Miss Fata-Mea intră în politică, sub aceleaşi reflectoare moştenite de la “tatăl ei” care “a fost la fel”: când şuviţă, când căciuliţa; ba dansând din buric, ba dându-se Zorro în reviste glossy… Fata Lui, la fel ca El, lansează truisme din categoria “iarna nu-i ca vara”: cică “în politică e mai greu ca-n modă” (gă-hă)…
Prin raportare, Monica Gabor a muncit din greu ca să ajungă Miss Show Nocturn. Ea a băgat catwalk-uri serioase pînă să o remarce viitorul său Daddy Cool. Care – cel puţin el – nu face declaraţii dispreţuitoare la adresa şcolii… Or Băseasca a’ mică e beizadeaua perfectă: nimerită “pe cai mari” (vorba cover story-ului), înconjurată de yesmeni derutant de zâmbitori, ea se va ţine-n şa cât se va ţine şi Traian pe val. După aceea… cine îşi mai aduce aminte de Lica Gheorghiu?