Cenotaf Teo Peter pe LiterNetCe am răspuns la Observator Cultural

Addendum la "Un erou american"

Uncategorized @ 08 March 2006

Articolul “Un erou american – Teo Peter”, apărut în România Liberă din 15 februarie, a fost urmat de o serie de ecouri care mi-au determinat această “modalizare”, găzduită după încă o săptămînă de cel mai tare ghid bucureştean. Eventualii americanofobi de circumstanţă vor avea un miez tare de înghiţit…
Articolul iniţial a fost preluat de diverse bloguri, situri şi portaluri (după ce – culmea ironiei – fusese respins de importante publicaţii româneşti pe motiv de suprapunere cu o fandosită sărbătoare importată din SUA)…


Anexă la un articol respins de trei ziare fiindcă nu cadra cu Valentine’s Day

Teo Peter este campionul tragic al unei generaţii de artişti care, în plină eră comunistă, nu doar au propagat muzica americană, modul de viaţă american şi libertatea de aici consecventă, dar au şi crezut cu toată fiinţa în idealurile Americii. „Agenturili” occidentale de care se temea Ceauşescu nu veneau desantate din B52-uri, ci apăreau spontan în licee şi case de cultură: erau grupurile de rock, de jazz sau de folk care îi angrenau pe tineri într-un mod viu şi direct, pe care Daciada şi Cântarea României nu l-au egalat niciodată. „Muzici cu swing, muzici cu zvîc, muzici cu neastîmpăr, distonînd cu marele cor al rigidităţii totalitare” – spuneam în România Liberă de miercurea trecută. „Muzici şui, neserioase şi problematice deopotrivă. Muzici care ne mişcau şoldurile şi conştiinţele. Muzici care ne pregăteau pentru marea eliberare.”
Nimeni nu i-a angajat pe Teo & Co, decât propria conştiinţă. Nimeni nu le-a dat simbrie. Nimeni nu i-a răsplătit decît publicul.
Răsplata a venit însă din lagărul advers, nevăzut. Din partea unui inamic insidios, greu detectabil. Cine dă vina pe americani – uită de indiferenţa românilor, de la martori până la oficiali. Cine strigă azi lozinci anti-americane pe Batiştei ar fi primit poate o replică plină de spirit din partea celui care a iubit America cu toate cele 4 strune ale chitării bas, cu toate sutele de cîntece ale sale. Nu America l-a omorât pe Teo. America l-a ţinut în viaţă. Moartea i-a venit – se pare – de la acea formă de terorism al sorţii pe care unii dintre noi o numesc Diavol.

(Acum şi la pungă de plastic, B-24-FUN, 2 martie 2006)

Leave a Reply