Realitatea istorică faţă cu reacţiunea anti-maneliştilor
[...]
Cercetătorii ne asigură că moda “turceştilor” a apărut în ţările române la curţile domneşti şi în mediile boiereşti, această muzică rafinată şi senzuală reflectînd gustul elitelor vremii, deopotrivă sociale şi culturale. Dimitrie Cantemir însuşi a fost în tinereţe o vedetă a manelei, cu fani înfocaţi la curtea sultanului.
[...]
Citeşte restul articolului aici.
(c) Titirezias
Inimioara “Milogi” este propunerea grupului Titirezias pentru o campanie anti-maggi 2006 mai polemică faţă de consumatorul român victimă a promoţiilor (şi care nici nu îi ofensează pe amatorii de sex oral).
Inimioara “Lăsaţi-l în pace pe Milos” este un manifest al Titirezias în favoarea artistului plastic Milos Jovanovic, autor al primei campanii anti-maggi (2005), căruia i se pretind daune în justiţie de catre compania Nestle, deţinătoare a brand-ului Maggi.
Era o divă. Chiar şi atunci cînd îşi inversa desuurile, o făcea cu graţie…
“Acum şi la pungă de plastic”, 23 feb. 2006
Iaşii în iarmaroc: Evangheliştii fac scandal abia pe scenă
[...]
Asemeni primei serii de caricaturi cu Mahomed, piesa Evangheliştii a avut o miză mai importantă şi mai responsabilă decât pura provocare, decât simpla zgândărire a unor credinţe. De aceea, (…) Alina Mungiu va fi deplâns printre primii faptul că, în ambele cazuri, mesajul originar al operelor este bruiat de scandalul întreţinut, deopotrivă, de încrâncenaţii apărători ai
tabuurilor şi de talibanii instigărilor gratuite.
[...]
Click pentru restul articolului
(c) Mindbomb
Am trecut acum două veri prin Roşia, la sfîrşitul unui sejur în Apuseni. Am coborît în mina romană, pe care băieţelul meu, pe atunci în vîrstă de 4 ani, a luat-o drept peştera lui Ali Baba. Am urcat pe munte, am mîncat zmeură şi ne-am zbenguit pe malul tăurilor şi pe cărările pădurilor. Totul cu sentimentul că acele locuri fermecătoare vor dispărea într-o zi, pentru ca un nou Sesam să astîmpere foamea de comori a altor patruzeci de hoţi…
La întoarcerea-n orăşel, asemeni poznaşului negustor din Bagdad, am comis un delict de curiozitate: mamă, tată şi copil – am pătruns în curtea uneia dintre multele case părăsite, ne-am dat în leagăn şi ne-am jucat de-a v-aţi acunselea printre acareturile invadate de muri. Nici un vecin, nici un trecător nu era prin preajmă: eram ca într-un set de film.
Am fi pătruns şi în casă, dar un soi de pietate ne-a reţinut… Aceeaşi tristeţe pioasă ne-a însoţit în capela barocă a maghiarilor. Fantomele Janoşilor şi Marthelor din cimitirul vecin ne-au amintit că Roşia este (era?) o enclavă de convieţuire etnică în plin tărîm moţesc.
Sînt convins că Roşia Montană are comori mai valoroase decît aurul. Sînt convins că viitorimea va preţui mult mai mult aurul verde. Sînt convins că bogaţia în lingouri ne va sărăci cultura şi ne va nimici natura.
Interesele mele sînt ale unui turist care îşi doreşte Roşia mereu verde. Ale unui tată care preferă să-i arate copilului în Roşia oaza lui Ali Baba, şi nu împărăţia nesăbuitului Midas. Sînt poate egoist. Sînt poate naiv. Dar sînt îndeajuns de înţelepţeşte altruist încît să ştiu că, în condiţiile bogatei propagande oficiale a metalurgiştilor, avem nevoie de riposta
militanţilor ecologişti, pentru a putea alege mai bine, în sita deliberărilor, ce e cu adevărat preţios pentru copiii noştri.
… a fost o campanie anti-eros?
Primăvara 2005. Anti-Maggi, prima campanie anti-consumeristă a românilor, a fost un evident succes. Puzderiei de inimioare Maggi iţite-n geam i-a răspuns, subversiv, reţeaua “inteligentă” de inimioare Muie lipite în zone strategice.
După un an, văzînd că Maggi se pregăteşte să “lovească din nou”, ne aşteptăm ca şi anti-Maggi să îşi reînnoiască riposta. Şi ne putem întreba: de ce, dintre toate propunerile de parodie a inimioarei, s-a ales tocmai varianta cea mai… vulgăruţă?
Se ştie: atît campania Maggi oficială, cît şi anti-campania sa din umbră, – au fost importate. Că una are caracter multinaţional şi alta… altermondialist – e doar chestiune de terminologie. Dar cum au dat alte naţii m…e lui Maggi? Ştim, de pildă, că militanţii anti-Maggi maghiari au scris în inimioară Mamusz (catîr), termen care exprimă poate mai bine mesajul esenţial: “prin prostia mea de consumator inconştient, particip la îndobitocirea generală a societăţii; sînt asemeni unui animal fără minte”.
Ar fi avut oare acelaşi impact campania românească anti-Maggi, dacă în inimioară ar fi scris “Muncă”, ca o aluzie la o modalitate mai cinstită şi mai demnă de a cîştiga în viaţă? Prea subtil, nu? Cum prea subtile şi variantele refuzate? Ca să nu mai vorbim de parodia la stickerele agenţiilor de pază postată pe feeder…
De ce a fost nevoie, pentru dezmorţirea spiritului civic la români, tocmai de o formulă înjositoare pentru amorul oral, folosită îndeobşte pe stadioane, în “cazărmi” şi în alte ambianţe falocratice, misogine, îndeobşte guvernate de Onan?
O parte a răspunsului a venit din partea medicilor care au ajuns la concluzia că “în România, 1 din 4 bărbaţi adulţi suferă de disfuncţie erectilă”…Vom avea anul ăsta parte de o campanie anti-Maggi care să nu fie – totuşi – anti-eros, anti-pasiune, anti-respect între parteneri? Putem spera că în 2006 ne-am mai vindecat de complexe?
Apropo de… Club “La Preoteasa”, Sarmalele Reci, Timpuri Noi şi vremurile bune ale Casei Studenţilor.
Acesta e, în mare, propos-ul meu la Apropo-ul TV de duminică, prilejuit de recentul concert al Timpurilor Noi, alături de mai tineri muzicieni alternativi.
Pentru cine (încă) nu ştie, clubul Casei de Cultură Studenţească a preluat numele cu care Sarmalele Reci l-au nemurit în funky-ul licenţios cu texte de mandea: La Preoteasa!
Cine a fost Grigore Preoteasa, “sfîntul” comunist care a dat hramul locaşului de cult(ură) din Plevnei 61? Cum a fost cîntarea Artanului? Cum de se distrau vechii studenţi mai bine decît urmaşii lor de azi, cei nărăviţi cu atîtea acadele, sugiucuri şi alte ciurucuri?
Răspunsul în Apropo TV, duminică la 13:15 şi în reluare noaptea la 0:45.
(c) Silviu Gheţie
(Welcome to Maramoro County)
Bucureştenii care strîmbă din nas la manele, turcisme şi castraveţi iordanieni au parte de la o vreme de o serioasă contraofertă culturală!
După ţuguiele noilor biserici de lemn din cartiere;
după cîntecele şi dansurile de “ţurai” predate preşcolarilor de urmaşele lui Mihalea;
după porţile monumentale din fier forjat de la intrarea în parcuri…
Invazia Nordului Imaculat continuă!!!
Panourile ASIROM care au împînzit oraşul din decembrie încoace beneficiază de fotografiile lui Silviu Gheţie, trase în autentic peisaj maramureşan.
Noile casandre care deplîng urîţirea peisajului urban prin reclame outdoor au un bun motiv să-şi reformuleze teoriile catastrofice.
Iaca două “refuzate” în care foarte tînăra modelesă prezintă colecţiile de vară şi iarnă disponibile în laviţa personală.
Amatorii de scheme logice pot afla de la Iulian Comanescu răspunsul la întrebarea: de ce putem să facem bancuri religioase (de tipul caricaturilor daneze), dar nu putem glumi pe seama genocidurilor. E o interpretare a unui recent articol al lui André Glucksmann.
După cum se vede, în lumea bună “desenaşele alea prăpădite” au devenit subiect filozofic.
Sursă: blog hotnews
