Uncategorized 19 October 2017, No Comments

Există un tabu care pecetluiește lumea spectacolului din cele mai vechi timpuri; și care a fost demantelat prin scandalul hărțuirilor #Metoo de la Hollywood.

Este acel contract – transmis de generații, știut de toți, dar trecut de toți sub tăcere – al artistei-cocotă. Este acea condiție care li se pune tinerelor aspirante la o carieră sub luminile rampei: dacă vrei să te lansezi, trebuie să treci prin patul lui X, canapeaua lui Y, recamierul lui Z… Întotdeauna e cîte un producător, un protector (al artelor), un magistru, un mentor…

Interesant ar fi un amplu #Metoo al actrițelor, cântărețelor, balerinelor…

Ar dinamita cel mai vechi și mai ipocrit secret al lumii artistice; și ar conduce către consecințe ultime valul de revelații pornit în mediile feminist-progresiste din SUA.

Tabuul artistei-cocote pare să își aibă originea în vremea preoteselor Isidei, acel cult religios care îngemăna erosul și cîntul/dansul sub haina mai amplă a devoțiunii față de zeița frumuseții, dragostei și fertilității. Isis nu e doar o egiptologie prăfuită de prin măruntaiele piramidelor. În Antichitatea târzie, cultul ei s-a extins în tot bazinul mediteraneean, înlocuind-o (sau înglobînd-o) pe Venus/Afrodita, cu un specific marcat tocmai de dimensiunea mult mai pronunțat lubrică, mult mai „pe concret”, cum se zice astăzi. Simplificînd la maximum (vulgarizînd, chiar, în toate sensurile): cetățeanul antic mergea la templu, sacrifica un miel, „viziona” un dans, mirosea un pic de tămîie și pac: cu vestala în iatac! Nu stăpînesc domeniul, nu mă aventurez să fac asocierea cu practicile orgiastice, care vin dinspre cultul lui Bacchus. Pot specula spunând că rigorismul creștin din epoca următoare nu a întrerupt, ci doar a tabuizat, a trecut pe după cortină – această tradiție a actrițelor întrupătoare ale Isidei, deopotrivă zeificate și obiectificate (sexual).

Este o tară care a marcat lumea artelor generații de-a rîndul și care încă le împiedică pe tinerele cu talent să opteze pentru o carieră artistică: odată trecut acest prag, își asumă riscul să fie percepute ca ușuratice, „disponibile” și, evident, riscul de a le fi condiționată evoluția în branșă de cîte un Daddy.

Tags:
Uncategorized 15 January 2014, 4 Comments

De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, – a fost opinia predominantă. Mă limitez să repet ce am glosat în acele zile: mi-ar fi plăcut ca brandul Vuitton să se recomande ca alegerea comercială a marelui Eminescu; nu ca – dimpotrivă – figura culturală nr. 1 a României să primească legitimitate de la un brand de galanterie.

De ce? Ce spune asta despre noi? Ne putem gîndi împreună…

Uncategorized 10 December 2013, 4 Comments

Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu prospețimea.

Am ascultat-o pe Nicola live la o petrecere privată, cam la un metru de mine și am simțit plăcerea ei nedisimulată de a cînta „Milioane”, fie și pentru a milioana oară… E un spectacol. E cîntecul care pare să îl aducă pe Moș Crăciun.

Apoi mă distrează cîntecul în care Bănică Jr. & The Fifties cântă Moș-Moș… Moș-Moș… Mă bușește rîsul de fiecare dată și îmi vine și mie să-i îngîn.

Nu e ușor s-o arzi laic și urban de Crăciun într-o cultură a colindelor. Aceiași oameni care fac mișto de Hrușcă se cutremură de revoltă mistică dacă îndrăznești să parodiezi un singur vers despre Viflaim. Ca textier mi-am pus deseori problemele acestea diafane. Urbanul mic-mediu-mare tînjește după muzică zurgălăită cu un minim fior sacru acolo („să simți spiritul Crăciunului”…), dar nu e ușor să nimerești dozajul.

Cîntecele – ca și filmele sau alte producții – dedicate Crăciunului, cu atît mai mult dacă se păstrează în zona laică, urbană, așa-zicînd „modernă”, au marea sarcină de a le vorbi oamenilor într-un repertoriu simplu, minor, contingent, despre miracolul care se strecoară în viața cotidiană; de a descoperi acel

Un nou trend pe facebook: Cheloo a devenit nefrecventabil după declarațiile de la X Factor, considerate homofobe (în realitate suficient de ambigue ca să treacă juridic de orice posibilă acuzație; e posibil chiar ca rapperul și concurentul gay să fi băut împreună o berică post festum, cu sentimentul datoriei împlinite față de cerințele show-ului).

Nu discut privirea directă asupra chestiunii: hate speech pe post major, generalist, la oră de vîrf.

Vreau să discut turnura culturală pe care a luat-o cazul. Mulți facebookeri au început să scormonească prin versurile Paraziților după exemple de discriminare all-kind: de gen, de orientare sexuală, de etnie (personal, mă abțin să zic „rasă” în cazul verișorilor indoeuropeni cu mai mult pigment în ei). Unii dintre acești friends, care aveau citatul gata pregătit (semn că prizaseră la greu opusurile Paraziților), acum se rușinează, se căiesc public și se întreabă: cum de ne-au plăcut atîția ani aceste lyricsuri discriminatoare?

Răspunsul, care nu există ca atare, e adînc înfipt în mai vechea contradicție a misoginismului din cultura hip-hop (părerea mea e că, la misoginismul neaoș, rapperii noștri adaugă un suprastrat de import, sesizabil mai ales în videoclipuri). Teoretic, o dată ce ai consimțit (și ți s-a părut cool) să strigi „Jos Cenzura!”, fii consecvent măcar teoretic și admite diferența dintre conținutul unor cîntece și o declarație extramuzicală.

Voi, ăștia, iuți la verdicte, ziceți ce e de făcut: punem la index lyricsurile segregaționiste? Punem și alte buline pe discuri, în afară de Parental Advisory? (Da, știu: care discuri?!…)

sarmalisme 21 September 2013, No Comments
Pentru Roșia Montană
s-a dat șpagă barosană!
(Poţi să faci orice)
Să cazi de prost sau s-ajungi mare şmecher…
(Poţi să faci orice)
să intri-n joc sau să fii papagal…
(Poţi să faci orice)
Poţi să te culci dacă vrei pe-o ureche…
(Poţi să faci orice)
Poţi să accepţi totul e în za…
Dar dacă nu vrem
naşpa de sistem,
să-l incendiem!
Toată lumea-n stradă!
Haideţi la grămadă!
Azi o să se vadă:
Pentru Roșia Montană
s-a dat șpagă barosană!

Pentru Roșia Montană

s-a dat șpagă barosană!

(Poţi să faci orice)
Să cazi de prost sau s-ajungi mare şmecher
(Poţi să faci orice)
să intri-n joc sau să fii papagal
(Poţi să faci orice)
Poţi să te culci dacă vrei pe-o ureche
(Poţi să faci orice)
Poţi să accepţi totul e în za…
Dar dacă nu vrem
naşpa de sistem,
să-l incendiem!

Toată lumea-n stradă!
Haideţi la grămadă!
Azi o să se vadă:

Pentru Roșia Montană

s-a dat șpagă barosană!

Vineri 1 iunie, 19:00 Concert Sarmalele Reci @ Bookfest – Scena Agora, Pavilion C5.

Pe tot parcursul Salonului de carte, albumul Haos.ro e disponibil la standul C43 Jurnalul Național + Gazeta Sporturilor (Pavilion C4), la preț de tîrg!

Cumperi, asculți, mesteci Sarmalele Reci.

Deoarece colegii sarmaliști au de repetat pentru concertul de vineri, mi-a revenit mie sarcina de a răspunde la acest interviu pentru Maximum Rock. Mulțumesc prietenilor de la Maximum, cu deosebire Alexandrei Furnea, pt. întrbările care m-au inspirat și mi-au dat apă la moară… Dacă însă tot am dat răspunsuri cu diacritice, am zis să le postez aici, pentru fanii Hyphenation :)

Maximum Rock: Vineri, 18 mai 2012, va lansati noul album, “Haos.ro”, in Hard Rock Cafe. De ce .ro, si nu, simplu, “Haos”?

Florin Dumitrescu: Toate sensurile acestei ziceri se găsesc în cântecul Haos.ro, al cărui refren chiar ăsta e: Haos.ro… Haos.ro…  În principiu, e același motiv pentru care Sex Pistols au zis Anarchy in the

sarmalisme 09 May 2012, 1 Comment

aici:

Cover CD

sarmalisme 17 December 2011, 3 Comments

După alegerile din 2004, a căror finală i-a opus pe Adrian Năstase şi Traian Băsescu, am scris Adrian Băsescu. Zoltan Andras a făcut muzica, Sarmalele Reci au cîntat-o, radiourile “alternative” ale vremii au dat-o… cam două săptămîni, după care au scos-o din playlist, cu pretextul că “totuşi, frate, noi nu dăm manele”…  OK, am înţeles, sînt prietenii noştri şi trebuie să-şi ia şi ei leafa (între timp nu şi-o mai iau nici pe aia)…

Care e însă faza?! Astăzi multe dintre numele politice mixate în text sînt date uitării, în frunte cu Adrian (Năstase). Pruteanu a decedat, (Rodica) Mantale s-a măritat, abia puţini anglofili înrăiţi mai ghicesc cine e Tony şi Margaret din distihul cu prim-miniştri! Rîdem de “Silvio Becali”, dar ia te uită că Silvio (Berlusconi cel cu AC Milan) e “arrivederci Roma”, iar Becali (cel cu FC Steaua) e halit din urmă de Diaconescu (cel cu OTV, DDTV şi PP). Iar Antonescu din versul final, care se voia a-l evoca pe belicosul şi mult statuificatul Ion,… azi ar fi identificat de toată lumea cu diafanul Crin.

Aşadar! Mă bate gîndul să updatez versurile. Caz în care… cum aş mai intitula cîntecul? Sugestii, careva? Ascultaţi, prindeţi algoritmul şi… băgaţi! Cîştigătorului/-oarei – un loc în faţă la următorul concert al Sarmalelor.

(Textul e tot pe Youtube, la info.)

UPDATE 18-12-11: O să tăiem şi versul “Vaclav Mălaimare”. Dintre cei doi oameni de teatru, Mălaimare a ieşit din politică, iar pt. Vaclav (Havel) a căzut definitiv cortina :( Viaţă lungă marelui MM de la un admirator al său din vremea Fetei din Andros. Un gînd pios pt. VH, (in)sufleurul idealurilor noastre. Cît timp ele ne rămîn vii, şi el aşijderea.

Pentru că de optsprezece ani cîntă “Ţara te vrea prost“, trupa Sarmalele Reci a fost aleasă să dea sunet campaniei “Lăsaţi-mă să învăţ”. Cazurile de copii împiedicaţi realmente să înveţe par să confirme vechiul refren punk-rock, astăzi mai mult ca oricînd. Dar Zoltan Andras şi “sleiţii” săi au simţit nevoia să lanseze un mesaj nou, de speranţă şi de răzvrătire faţă de faimoasa resemnare naţională. Şi atunci au compus cîntecul “Lăsaţi-mă să învăţ”, cu versuri dedicate tinerilor şi adolescenţilor… dar care au fost învăţate cvasi-instantaneu de către copiii de la cluburile Fundaţiei Mereu Aproape, în timpul filmărilor acestui videoclip.

Vînătorii de staruri TV care apar în clipurile muzicale vor descoperi aici nu atît vedete şi vedeţi, cît jurnalişti şi oameni de media dedicaţi unei cauze; mulţi dintre ei părinţi, unchi sau mătuşi… dar absolut toţi implicaţi în acţiunea Fundaţiei Mereu Aproape. Şi absolut toţi au consimţit că adevăratele vedete au fost copiii, cei care au cîntat de bunăvoie şi din joacă, dar impecabil dpv muzical.

E Moş Nicolae. E totodată şi Ziua Dreptului la Educaţie. Să facem un cadou copiilor defavorizaţi care – pentru cei mai indiferenţi dintre noi merită spus – mîine ne vor plăti pensiile. SMS 877: doi euro pentru viitorul lor… şi deci al nostru.

La mulţi ani!